RSS

Arhive pe categorii: chirandulaje pentru suflet

cu mocanita pe Valea Vaserului

Un articol despre o hoinareala de weekend pe Valea Vaserului.

Anunțuri
 
 

cine fuge dupa 2 iepuri, naiba stie unde ajunge

cum le intorc, cum le sucesc, ceva nu iese la socoteala. dupa cum spuneam, in urmatoarele 3 luni abia de voi avea timp sa respir, dar asta nu ar trebui sa fie o problema, am mai patit-o, am iesit relativ vie din ‘inclestare’ si fara nici un fir de par alb. dar sa imi doresc si fie indicat sa fiu in acelasi timp in doua locuri deodata, iar cele doua locuri sa fie la 1011 km unul de celalalt, inca nu mi s-a mai intamplat. asa incat am de ales: nunta de super-fita in austria sau 2 examene date (si, probabil, luate, ca ai drequ astia de la facultate, le-au pus pe alea simple la sfarsitul sesiunii).

cum am ajuns in situatia asta? raspunsul e complex. m-am reapucat din lipsa de ocupatie de scoala la varste la care altii isi cresc copiii si m-am maritat, cine ar fi crezut?, cu un reprezentant al unui arbore genealogic cu pedigree. ca sa fiu sincera, in viata mea n-am fost la vreo nunta la castel si nici nu-mi imaginam sa merg vreodata, asa incat tare ma trage ata incolo, rascolite fiindu-mi mie prin aceasta snobismele si vanitatile. da’ pe de alta parte, 2 examene …

ideii geniale nu i-a trebuit mult sa apara: vineri – drum si ‘get together’, sambata – nunta, sambata noaptea drum intins pana acasa, iar duminica dimineata – fresh in sala de examen. cam asta sunt eu, aia hotarata. si cand te gandesti ca nu mai am 20 de ani …

 

cetatea uriasilor – o excursie la Detunate (2)

CLUJUL DE POVESTE

Incepi sa urci prin padurea de brad, oprindu-te din cand in cand, dupa sezon, sa culegi afine, zmeura sau fragi si la un moment dat, erupand parca din pamant, iti apar in fata coloane paralelipipedice de bazalt, masive, asemeni unor uriase ruine ale unei cetati extraterestre. Legenda spune ca aici ar fi trait candva uriasii, hartuitori de zane. Dar de timp ce ne aflam acolo, locul nu pare tocmai fioros.

Daca stii unde sa te uiti, poti descoperi in gaurile din pamant, bine camuflate sub paturi groase muschi, gheata in plina vara. Unii din noi, mai curajosi, au improvizat pe loc o inghetata de zmeura.

Scarile astea naturale, prismatic-hexagonale, nu tocmai usor de urcat, acoperite cu licheni gri, verzi, galbui si albastri, te conduc spre un platou de unde ti se arata evantaiul de piatra al Detunatei chele care-ti aduce aminte de puterile magice ale diverselor personaje din povestile copilariei…

Vezi articol original 391 de cuvinte mai mult

 
 

Etichete: , , , , , ,

cetatea uriasilor – o excursie la Detunate (1)

CLUJUL DE POVESTE

Va promiteam recent o poveste despre Detunate, una cheala si cealalta flocoasa, asa incat, iata-ne la datorie.

La ceva mai mult de 100 de kilometri de Cluj, cum o iei pe valea Ariesului spre Abrud Imag042, ajungi la Bucium Cerbu unde vei cauta nu doar un loc de parcare, ci si un indicator pe care sa-l urmezi pentru a ajunge la destinatie. Intreprinderea nu va fi usoara, caci nu te vei putea baza decat pe raspunsurile localnicilor pentru a afla ce-i de facut si incotro sa o apuci si pe o bucata de lemn infipta intr-un stalp care iti va spune ca undeva, in munte, o sa dai peste un popas turistic apartinand nepotului Fefeleagai.

Daca va descurcati pana aici (si ma bazez pe voi ca o puteti face), veti descoperi urcusul si il veti lua pieptis. Asta nu vrea sa spuna ca e greu, desi incepe prin strabaterea unor…

Vezi articol original 350 de cuvinte mai mult

 
 

Etichete: , , , , , , ,

m-am intors

pai m-am intors. ciudat e insa ca, desi a fost o vacanta dupa toate standardele vacantelor reusite si chiar m-am simtit teribil de bine, n-am reusit sa-mi incarc bateriile. am o deprimare in vene de uneori mai ca-mi vine sa zic ca mi le-as taia numai sa o las sa iasa, iar starea de spirit care ma guverneaza n-am mai simtit-o demult. si asta ma inspaimanta.

in plus, am constatat cat de reticenta la nou sunt. nu sunt capabila sa ma bucur prea tare de schimbare, de fapt de anumite schimbari, sa nu imi pun mii de intrebari si sa-mi fac in cap tot atatea scenarii, nici unul pozitiv. de fapt, cine nu-si doreste asta?, mi-as dori sa fac ce-mi place, mostly nothing: sa stau intr-un hamac si sa citesc toata vara, iar iarna sa ma prinda undeva langa un semineu burdusit cu lemne, facand cam acelasi lucru. si scriind din cand in cand. chestia cu informatica a ajuns sa ma apese teribil, iar daca in urma cu un an reuseam admirabila performanta de a ma rupe de problemele de serviciu in minutul in care ‘paraseam incinta’, azi nu dorm de ganduri cu aceeasi tema.

dar ce-am facut in ultimele 3 saptamani:
– un accident in urma caruia m-am ales cu vechea masina a colegului de coabitare vopsita ca noua in rosu aprins si cu o coloana dureroasa. ciudat e ca, desi n-am avut nici o vina in toata tarasenia, tot au existat entuziasti care sa-mi dea lectii de condus;
-am fost la fan fest pret de o zi. din pacate, daca stai sa analizezi ce vezi la festivalul asta, nu-i chiar asa cum vor sa creada multi din cei prezenti. parerea mea, rmgc joaca subtil la doua capete, caci sunt peste tot si, mai mult de atat, in lista de sponsori ai evenimentului, vei gasi si numele unei fundatii in spatele careia se afla banii lui soros. partea interesanta e vizita vechii mine (pe mine m-a tinut afara durerea de cocoasa) in care, spun cei ce au vazut, nimeni nu-ti poate explica de unde taieturile perfecte ale peretilor galeriilor. cu dalta, no way;
– am vazut meteora, skiathosul, delphi si atena si am lancezit la soare in golfulete paradisiace din sithonia unde, pentru cateva ore, eram fericitii posesori ai plajelor noastre private. la umbra pinilor (cred ca erau pini) crescuti perpendicular pe stanci, ne intindeam pentru un ‘masaj’ special pe nisipul sau pietrisul fierbinte si marea ne gadila talpile. ne-am jucat cu caracatite (pe unele le-am si mancat! da, stiu, veti stramba din nas, dar e si asta o experienta) si am inotat cu bancuri de pesti de toate soiurile. v-as pune si poze, dar mi-e o lene teribila sa le iau la mana si sa le fac mici in asa fel incat sa nu-mi umplu tot spatiul ramas pe blog. dar o sa apara, o sa apara;
– m-am inscris la un atelier de teatru si improvizatie in scop de dezvoltare personala;
– am lasat unui taximetrist un bacsis de 100 de lei si am realizat asta abia la vreo jumatate de ora dupa;
– m-am adancit intr-o stare de spirit din care mi-e greu sa ies singura, dar sa raman in ea e un consum emotional pe care nu mi-l doresc.

si cam atat. oricum, bine v-am regasit sau ma rog, asa se zice. si pentru ca ne reauzim dupa ceva vreme, pentru voi cum a trecut vara?

 

Etichete: , , ,

aproape 20 de motive sa urci pe un varf (si alte 50 sa nu o faci) – partea a doua

hai ca nu va las chiar asa si imi termin prelegerea…

– si ajungi intr-un final, nu tocmai glorios pentru tine, pe impricinatul varf si constati, aproape cu lacrimi in ochi ca, de fapt, tinta e alta, la vreo 3 alte piscuri distanta, drept pentru care iei la rand rudele vii si decedate ale celor care te-au carat acolo si le pomenesti … de bine, dupa care continui urcusul, pe alocuri de-a dreptul in patru labe. iti aduci aminte de parintii care te-au crescut ambitios si te gandesti ce reactie ar avea ei sa te vada acolo.
– pe cand reusesti sa ajungi si tu in locul in care un entuziast a scris cu pietre ‘gugu’, ‘petrecerea’ grupului tau e pe terminate, imbratisarile s-au epuizat, nu mai prea are cine sa-ti faca si tie o poza si, chiar daca ai aparea in vreuna, fata ta ar spune mai mult decat 1000 de cuvinte, asa incat poate-i mai bine sa nu… ti-a mai ramas insa o gura de apa pe fundul unei sticle si o inghiti ca si cum ai fi strabatut desertul de vreo 14 ori in lung si in lat.
– arunci o privire in vale si zaresti lacul pe malul caruia veti innopta si singurul lucru care te mai face sa iti misti picioarele incolo e dorinta de a te aseza o data. si, posibil, speranta ca maine, drumul de intoarcere va trece prin vai, nu pe culmi.
– ii lasi pe altii sa se ocupe de cort, desi realizezi ca au tot atatea maini stangi ca si tine, ba poate chiar mai multe si, intre timp, studiezi peisajul, de altfel absolut superb. distingi pe peretii abrupti chipul femeii pisica, al domnisoarei pogany sau al unui extraterestru si te intrebi daca vei fi totusi martorul unui eveniment spectaculos. dar in seara asta se pare ca astrele nu se aseaza in directia potrivita.
– noaptea se lasa si astepti ploaia de meteoriti. n-o vezi, caci vine o alta ploaie in loc, iar tu tii de foaia cortului, sperand sa nu fii nevoit sa iesi sa sapi santuri in mijlocul intunericului in care, nu cu mult timp in urma, cineva sau ceva, altceva decat partenerul de cort, iti amusina la tampla.
-dimineata iti iei micul dejun bogat in afine si afli ca drumul inapoi va trece tot pe creasta, asa ca pornesti cu o ora inaintea celorlalti, ca sa fii sigur ca macar de data asta esti primul pe varf.
-sperii o marmota cautandu-ti aparatul foto si mai apuci sa pozezi doar gaura in care s-a ascuns, dupa care continui urcusul de unul singur vorbindu-ti incurajator in toate limbila pamantului: hai fetita! mai e putin! go girl! you can do it! ia-ti un punct de reper apropiat pana la care sa te tarasti! sunt mandra de tine! etc.
– ajungi pe varf, primul de data asta. si te ia cu plans. ca esti mai sensibil si ai ceva probleme inauntrul tau pe care nici nu le stii inca defini si probabil nu esti inca pregatit sa le faci fata. te intrebi daca 8 ore de urcus si chin valoreaza cat 10 minute de bucurie la cucerirea piscului si la admirarea privelistilor care ti se intind la picioare. pe moment ai zice ca nu. si cum norii se aduna amenintatot, o iei repejor la vale, spunandu-ti ca pana te vor ajunge ceilalti din urma (btw grupul vesel canta de rasunau zarile ‘perfeeeect, fara tine!’ sa fie vreo conicidenta?) tu o sa poposesti la afine si-o sa-ti faci plinul pentru un an de acum incolo.
– nu mai apuci, ca te ajunge ploaia din urma si te loveste atat de tare incat parca iti intra in carne si te ingheata. nici energie sa te apleci sa culegi bobitele negre nu mai ai, desi sunt pe peste tot in jurul tau.
-refugiul gugu ti se pare cel mai primitor loc de pe pamant (btw, e unul din cele mai bine dotate din cate am vazut pana acum. are si panou solar pentru apa calda), dar nu mai ai rabdare si o iei prin noroi spre masina.
-mai ai atat de putina energie incat te impiedici de crengi si iti scrantesti un deget, iar coborarea devine un cosmar. nu-i placut sa urci, dar nici coborarea nu-i tocmai floare la ureche. cu toate astea nu te mai opresti la 5 pasi o data sa-ti tragi sufletul.
-jos, cand grupul se readuna, toti par fericiti. numai tu nu reusesti sa-ti pui un zambet pe fata. nici macar unul chinuit. chiar esti grinch-ul gastii, dar starea e mai presus de tine. si nu-ti doresti decat sa ajungi acasa unde sa lesini in propriile-ti asternuturi.

eh, macar au iesit cateva poze reusite. marea majoritate fara personaje in ele. doar ai avut aventura asta singur, chiar daca ceilalti erau la doar 2 varfuri distanta de tine.

deci, domnilor, urcati sau nu urcati?

si acum chiar va las. vacanta mea chiar a inceput si imi propun sa o savurez!

 

Etichete: , , , , , ,

aproape 20 de motive sa urci pe un varf de munte (si alte 50 ca sa nu o faci)

cine mai scrie pe blog inainte de plecarea in vacanta, calare pe bagaje? pai eu, cine alta, ca nu stiu cum se face, dar anul asta parca toate s-au urnit mai greu si cu mai mult efort.

oricum, ca sa nu intru in fibrilatia dinaintea plecarii, pentru ca, nu-i asa, nu ne grabeste nimeni, folosesc timpul scriind pe aici ceea ce va promiteam nu demult: cataratul meu pe gugu.

ca sa purcezi la o asemenea intreprindere, cu siguranta trebuie sa ai cateva motive serioase. vreo 20 dintre ele, cele care m-au indemnat pe mine sa o iau la drum, le-am insirat mai jos:
1. poate chiar n-ai ce face intr-un uichend si te gandesti ca daca grupul tau de prieteni o face, hai sa li te alaturi, desi pana acum ai mai promis de vreo 1001 ori ca n-ai sa te mai pui in fata aventurilor extreme.
2. poate debordezi de energie sau, din contra, ca inainte de vacanta, energia ta se afla sub 0 si iti doresti o scanteie care sa te faca sa mai duci la capat o saptamana
3. poate vrei sa-ti ‘dezvirginezi’ noul aparat foto si sa vezi de ce-i in stare.
4. poate nu te-ai mai certat de mult cu partenerul si iti lipsea un motiv bun de divort.
5. poate ai vrut sa ai cu ce sa te lauzi la birou, ca prea povesteau x si y frumos despre incursiunile lor, ba pe pietrosu’ rodnei, ba pe moldoveanu
6. poate ca demult, cand ai urcat prima data in retezat, ti-a placut suficient de mult incat sa ramai cu ideea ca privelistea din varf si frumusetile de pe traseu merita efortul deosebit al urcusului prelungit, nu tocmai la indemana unui om al carui principal efort fizic, oarecum cotidian, e mersul pe jos la birou sau, din cand in cand, inotul.
7. ti-e dor de stat la povesti in jurul focului si de mirosul proaspat de la munte.
8. n-ai mai pus demult poze ‘demonstrative’ pe feisbuc.
9. ai de ales si, datorita ignorantei, urcusul pe gugu pare floare la ureche pe langa ascensiunea pelegii.
10. ai citit si-ai auzit o gramada despre kogayononul dacic si te roade curiozitatea. de ce ar putea fi fix gugu locul ala? ce energii circula pe acolo si de unde atatea povesti?
11. daca se intampla intalnirea cu extraterestii, parca-parca ti-ai dori sa fii de fata.
12. hai ma, ca-i misto tare la munte! desi stii ca rare au fost escapadele personale care nu ti-au dat dureri de cap.
13. poate putin efort te va ajuta sa fii ceva mai in forma la mare unde, datorita companiei, te vei simti oricum ca o balena esuata.
14. decat sa stai la cheremul depresiei pe acasa, mai bine iei o gura de aer pe undeva. poate le ia ameteala si pe ele, gandurile negre si te mai lasa o vreme in pace.
15. te-a batut la cap perechea vreo saptamana, desi i-ai explicat frumos ca nici chef nu prea ai si nici starea fizica nu-ti permite.
15. poti! sigur ca poti si tu urca! ce naiba?

ei bine, inarmat cu asemenea motive si motivatii si carand cu un rucsacel nu foarte greu, ca ii lasi pe altii sa se ocupe de sacii de dormit si de cort, iti iei inima in dinti si tot curajul din dotare si incepi urcusul. si constati ca:
– la cele 90 de kilograme ale tale (care se vad, dar nu-s neaparat dezgustatoare pentru ca te si lauzi cu o inaltime bunicica), un drum din asta nu e tocmai ceea ce iti poti dori. doar ca in cazul meu e posibil nu greutatea sa fie de vina, ci comoditatea mea proverbiala.
– drumul nu-i nici macar la inceput cand tie ti s-au taiat motarele. si pana la urma ai facut totusi un efort frumusel, caci ai tinut fruntea plutonului pret de vreo 2 ore si jumatate de urcus nu tocmai usor prin padure.
– pe cand ajungi la refugiu, soarele te loveste in moalele capului si regreti padurea si toate vietatile care ti-au iesit in cale pe acolo.
– te uiti cu groaza la varfurile din jur si speri sa nu fie vreunul gugu pentru ca efortul ti se pare mult prea mare. afli ca nu e si te bucuri. pentru putina vreme insa. gugu va fi muuuult mai departe si mult mai greu de urcat.
– saua ti se pare o incercare foarte temerara si te opresti sa oftezi 10 secunde tot la 50 de pasi pentru ca iti aduci aminte de o poveste despre cum urca coco popescu si incerci sa faci ca ea. haha! la un moment dat, in pofida intaritoarelor de pe traseu (faptul ca n-am ramas cu mii de ani lumina in urma se datoreaza afinelor de pe traseu, covor in fata noastra, la care se opreau mai toti), iti vine sa-ti smulgi hainele, sa arunci rucsacul si sa ramai acolo. afara e innorat si aproape ploua, vantul bate cumva din toate directiile, dar tie ti se pare mult prea cald si mult prea greu sa-ti iei polarul.
– iti ajungi din urma co-echipierii si ii intrebi ‘incotro?’.si ei iti arata un varf care ti se pare in continuare foarte departe, un varf de pamant, absolut banal si iti zic ca-i acolo. ti-l fixezi ca tinta si-ti dozezi ultimele puteri ca sa ajungi cumva, candva acolo.

continuarea dupa vacanta, domnilor! acum incarc bagajele in masina… la buna vedere!

 

Etichete: , , , , , , , , ,