asta seara dansam in familie

asta-seara dansam in familie. adica nu chiar. ma apuca uneori nevoia de anturaj mult si divers. nu foarte des, dar cand ma loveste, cum spuneam, organizez grupuri foarte eclectice si destul de mari. si m-am gandit deci azi sa ud casa noua, cat mai e noua, drept pentru care ne strangem vreo … stai asa sa numar … 9. m. gateste (nimic fancy, nimic spectaculos), asa incat, cum nu sunt eu la ‘butoane’ nu va trebui sa imbat prea tare pe nimeni. mi-e doar ca nu vor ajunge nici pestele, nici fructele de mare, nici vinul, iar la tacamuri va fi o uriasa problema, dar … se cheama ca nu ne plictisim vineri seara. nu stiu invitatii.

singurul regret anterior evenimentului e ca n-am sa conving din nou pe nimeni sa joace ceva, macar sarade, daca nu catan. s-au cam dus/blazat/maturizat copiii din noi.

de ce-am scris asta? nici asta nu stiu exact. poate doar ca sa-mi fac curaj.

 

dupa gust

candva imi puneam intrebarea ‘care naiba e treaba cu comunicarea non-verbala?’. vorbeam frumos, imi alegeam cu grija cuvintele, temele erau neutre si totusi … si totusi ceva nu placea in discursul meu. ei bine, nici azi nu stiu cu exactitate ce e acel ceva la mine, dar am facut, zic eu, un pas inainte, caci pot sa disting ceva-ul (alt ceva (sic!) decat al meu) la altii.

am doi prieteni (printre alti cativa). povestile cu ei, luati separat, caci de cunoscut nu se cunosc si nici nu cred ca isi doresc asta, ating si cateva subiecte comune. constat insa ca, in cazul unuia, imi face pur si simplu placere sa ascult, de exemplu, povestea preparatului galustelor (cu precizarea ca nu sunt defel o persoana prea casnica, bucataritul fiind pentru mine la fel de placut ca una din muncile lui sisif si cam tot ce tine de bucatarie e o necunoscuta), pe cand celuilalt aproape imi vine sa-i indes galusca pe gat doar-doar i s-o incleia intre dinti, determinandu-l astfel sa taca.

diferenta? ei bine, daca nu-i aerul de vina, sigur e condimentul. dupa gust.

 

chestia cu bucataritul

ieri pe inserat, savurand bruschette cu ansoa si stafide in rom, cu nuci coapte, felii de mere aproape transparente si branza framantata sau cu ciuperci si rosii insiropate pe o terasa foarte ‘cozi’, cu 3 mese, rafturi de carti, o colivie cu privighetori africane si sansonete cantata in surdina, terasa despre care o sa povestesc poate candva, pe inserat deci, discutam despre a scrie sau nu un blog ‘bucataresc’. si din perspectiva mea, ajutati in directia asta nu ar trebui sa fie cei lenesi, pentru ca plec de la premisa ca astia mai stiu cate ceva, dar au doar o stare mai speciala, ci aia nepriceputi, cei din categoria ‘trei maini stangi’, cei pe care soarta, mama sau alte impulsuri sau inclinatii ne-au impins spre invatat, cariera, cautatul de pereche sau alte chestii asemenea, cei care n-avem inclinatiile artistice necesare pentru a sti cat se lasa pestele la fiert in saramura inainte de a fi pus in ghiveciul de legume, cei care n-am ajuns decat sa stim sa mancam (mai mult sau mai putin sofisticat), iar gatitul l-am privit ca pe o activitate demna de bunica. noi, astia pentru care notiuni ca ‘se pune sare dupa gust’ (adica cum, mancarea neterminata se gusta?), ‘se lasa ceapa la prajit pana primeste o nuanta sticloasa’ (si sticla de bere, inchisa la culoare e sticloasa, nu?) sau ‘furculita trebuie sa patrunda in rosie cu usurinta’ (haida de, da’ ce, le-ai luat de ceara?) nu inseamna decat literatura fictionala, fara aplicabilitate practica, noi suntem cei care, o data ajunsi in minunatul loc numit cuplu sau intr-o etapa curioasa a vietii in care ne bat tot felul de ganduri ciudata, vrem brusc si pentru scurt timp sau suntem obligati sa experimentam si bucatareala.

asa incat, dragii mei, inca astept un blog sau o carte de bucate usor de citit, la care sa fiu in stare sa-mi pastrez atentia treaza pana la sfarsitul povestii despre cum se prajesc cartofii si care sa ma si ajute concret. sunt informatician (si nu singurul) si, deformatie profesionala sau nu, intr-o oarecare masura un om lipsit de imaginatie creativa. asa incat dati-mi chestii concrete, simple si funny. inventiile le voi face eu pe parcurs. daca imi veti da cheful necesar sau daca ma veti provoca suficient cu scriiturile voastre.

si tocmai cred ca am generat o idée de afaceri.