RSS

Arhive pe categorii: teme de casa

cenzura, spontaneitate, educatie

se zice ca daca incepi prin a-ti cenzura … auto-cenzura (am gasit-o si pe asta! sic!) si prin a da drumul primelor cuvinte si idei care-ti vin in cap, iar mai apoi, in toata nebunia asta integrezi si o cantitate oarecare de ratiune, asa, ‘dupa gust’, poti naste cele mai bune si interesante chestii. unii ii spun spontaneitate. cica s-ar putea invata. nah, si ce-i greu in asta? oricine poate debita o sumedenie de prostii la o adica. uite ca am si pus o eticheta! sa te doara insa la 5 metri in fata de parerea celorlalti si de zambetele lor superioare sau mustacite e marea realizare. iar daca atitudinea asta nu ti se trage dintr-o teribila si ingamfata naivitate (cum tocmai am intalnit in weekend), atunci chiar se cheama ca-mi dau jos palaria.

de saptamana trecuta, am inceput sa lucrez pe tema asta. sunt curioasa unde si cand ajung. ar fi minunat sa-mi si dau seama cand s-o intampla.

ah, si sa nu uit: cu unii oameni pur si simplu nu avem acelasi ritm, oricat ne-am stradui. si daca imi aduc aminte de asta, poate renunt totusi la a mai depune atat efort in ‘participarea’ la amicitii-‘spectacol’ care te consuma degeaba.

 

Etichete: , , , , , ,

za daiet

cand e sa ma prostesc sau sa o iau pieptis, o fac cu simtul raspunderii. asa incat, pe langa faptul ca am decis sa ma duc din nou la scoala si m-am mai inscris si la cateva cursuri mai mult sau mai putin utile, intru cu coarnele inainte in cateva proiecte profesionale noi pe care nici un om normal nu si le-ar asuma singur si incep dieta dukan.

in afara de dieta nu-mi vina sa va povestesc despre nimic altceva, pentru ca, pe langa faptul ca fiecare neuron si fibra ale corpului meu nu viseaza decat la dulciuri si fructe, mi se pare mie, desi n-a trecut nici o zi de la decizia epocala, n-ar fi nici pe departe atat de spectaculos sa va spun ca am stat azi in sedinte pret de 7 ceasuri.

ce m-a apucat, n-as sti sa definesc, pentru ca de ciocolata, prajituri si patiserii cu siguranta nu mi s-a acrit si nici nu am ajuns in situatia de a nu mai incapeape usa. cred ca m-am visat frumoasa, am constatat ca mersul 6 kilometri pe jos zilnic nu da roade sau mi-am zis pur si simplu ca e timpul. asadar, am tras o fuga in cel mai apropiat mall, am devorat ca un capcaun 2 macarons (eram cu m., deci nici o sansa sa iau o cutie, asa cum ma gandisem initial), am mai ciugulit niste ciocolata de ici, de colo, am lins jumatate de castron de conopida cu maioneza si-am dat indicatii pretioase celor din jur asupra a ce sa-mi gateasca si la ce ore.

iar azi, cu o scarba imensa, pentru ca, sa ne intelegem, nu sunt un mancator impatimit de carne, ba chiar din contra, am ras o intreaga ferma avicola si un iaurt zero. cola zero inca mai are un gust, iaurtul asta, nu. peste elementul tarate de ovaz am sarit, desi poate ar fi ajutat la cresterea gretii.

conform programului ‘personalizat’ descarcat de pe net, mai mananc proteine vreo 3 zile, dupa care, doamne-ajuta!, voi avea voie si legume. adica, sa ne intelegem, numai proteine si legume pana in 20 decembrie … treaba e sa supravietuiesc, sa nu mor de pofta, sa nu ma usuc pe picioare, etc. si mai e si chestia cu vointa, capitol la care nu stau deloc bine.

in fine, postul asta cu siguranta nu este cea mai inteligenta chestie pe care am scos-o in ultima vreme. nici dieta de fata nu e, de altfel. dar parca merge mai usor treaba daca ma mai laud putin, ii mai fac si pe altii spectatori la incercarea asta. una peste alta, daca n-aveti chef, nu cititi. oricum o sa mai anunt eu din cand in cand cum stau lucrurile.

 

Etichete: , ,

aproape 20 de motive sa urci pe un varf de munte (si alte 50 ca sa nu o faci)

cine mai scrie pe blog inainte de plecarea in vacanta, calare pe bagaje? pai eu, cine alta, ca nu stiu cum se face, dar anul asta parca toate s-au urnit mai greu si cu mai mult efort.

oricum, ca sa nu intru in fibrilatia dinaintea plecarii, pentru ca, nu-i asa, nu ne grabeste nimeni, folosesc timpul scriind pe aici ceea ce va promiteam nu demult: cataratul meu pe gugu.

ca sa purcezi la o asemenea intreprindere, cu siguranta trebuie sa ai cateva motive serioase. vreo 20 dintre ele, cele care m-au indemnat pe mine sa o iau la drum, le-am insirat mai jos:
1. poate chiar n-ai ce face intr-un uichend si te gandesti ca daca grupul tau de prieteni o face, hai sa li te alaturi, desi pana acum ai mai promis de vreo 1001 ori ca n-ai sa te mai pui in fata aventurilor extreme.
2. poate debordezi de energie sau, din contra, ca inainte de vacanta, energia ta se afla sub 0 si iti doresti o scanteie care sa te faca sa mai duci la capat o saptamana
3. poate vrei sa-ti ‘dezvirginezi’ noul aparat foto si sa vezi de ce-i in stare.
4. poate nu te-ai mai certat de mult cu partenerul si iti lipsea un motiv bun de divort.
5. poate ai vrut sa ai cu ce sa te lauzi la birou, ca prea povesteau x si y frumos despre incursiunile lor, ba pe pietrosu’ rodnei, ba pe moldoveanu
6. poate ca demult, cand ai urcat prima data in retezat, ti-a placut suficient de mult incat sa ramai cu ideea ca privelistea din varf si frumusetile de pe traseu merita efortul deosebit al urcusului prelungit, nu tocmai la indemana unui om al carui principal efort fizic, oarecum cotidian, e mersul pe jos la birou sau, din cand in cand, inotul.
7. ti-e dor de stat la povesti in jurul focului si de mirosul proaspat de la munte.
8. n-ai mai pus demult poze ‘demonstrative’ pe feisbuc.
9. ai de ales si, datorita ignorantei, urcusul pe gugu pare floare la ureche pe langa ascensiunea pelegii.
10. ai citit si-ai auzit o gramada despre kogayononul dacic si te roade curiozitatea. de ce ar putea fi fix gugu locul ala? ce energii circula pe acolo si de unde atatea povesti?
11. daca se intampla intalnirea cu extraterestii, parca-parca ti-ai dori sa fii de fata.
12. hai ma, ca-i misto tare la munte! desi stii ca rare au fost escapadele personale care nu ti-au dat dureri de cap.
13. poate putin efort te va ajuta sa fii ceva mai in forma la mare unde, datorita companiei, te vei simti oricum ca o balena esuata.
14. decat sa stai la cheremul depresiei pe acasa, mai bine iei o gura de aer pe undeva. poate le ia ameteala si pe ele, gandurile negre si te mai lasa o vreme in pace.
15. te-a batut la cap perechea vreo saptamana, desi i-ai explicat frumos ca nici chef nu prea ai si nici starea fizica nu-ti permite.
15. poti! sigur ca poti si tu urca! ce naiba?

ei bine, inarmat cu asemenea motive si motivatii si carand cu un rucsacel nu foarte greu, ca ii lasi pe altii sa se ocupe de sacii de dormit si de cort, iti iei inima in dinti si tot curajul din dotare si incepi urcusul. si constati ca:
– la cele 90 de kilograme ale tale (care se vad, dar nu-s neaparat dezgustatoare pentru ca te si lauzi cu o inaltime bunicica), un drum din asta nu e tocmai ceea ce iti poti dori. doar ca in cazul meu e posibil nu greutatea sa fie de vina, ci comoditatea mea proverbiala.
– drumul nu-i nici macar la inceput cand tie ti s-au taiat motarele. si pana la urma ai facut totusi un efort frumusel, caci ai tinut fruntea plutonului pret de vreo 2 ore si jumatate de urcus nu tocmai usor prin padure.
– pe cand ajungi la refugiu, soarele te loveste in moalele capului si regreti padurea si toate vietatile care ti-au iesit in cale pe acolo.
– te uiti cu groaza la varfurile din jur si speri sa nu fie vreunul gugu pentru ca efortul ti se pare mult prea mare. afli ca nu e si te bucuri. pentru putina vreme insa. gugu va fi muuuult mai departe si mult mai greu de urcat.
– saua ti se pare o incercare foarte temerara si te opresti sa oftezi 10 secunde tot la 50 de pasi pentru ca iti aduci aminte de o poveste despre cum urca coco popescu si incerci sa faci ca ea. haha! la un moment dat, in pofida intaritoarelor de pe traseu (faptul ca n-am ramas cu mii de ani lumina in urma se datoreaza afinelor de pe traseu, covor in fata noastra, la care se opreau mai toti), iti vine sa-ti smulgi hainele, sa arunci rucsacul si sa ramai acolo. afara e innorat si aproape ploua, vantul bate cumva din toate directiile, dar tie ti se pare mult prea cald si mult prea greu sa-ti iei polarul.
– iti ajungi din urma co-echipierii si ii intrebi ‘incotro?’.si ei iti arata un varf care ti se pare in continuare foarte departe, un varf de pamant, absolut banal si iti zic ca-i acolo. ti-l fixezi ca tinta si-ti dozezi ultimele puteri ca sa ajungi cumva, candva acolo.

continuarea dupa vacanta, domnilor! acum incarc bagajele in masina… la buna vedere!

 

Etichete: , , , , , , , , ,

terapie

patru zile la bioterapeut si doua realizari: dorm bustean si am inceput sa spun oamenilor ce gandesc. si nu mi-a luat inca nimeni gatul. oricum nu mai am unde sa scad in ochii unora. si daca ar fi doar pentru asta, a meritat banii, dar imi place sa cred ca e mai mult de atat. astept sa vad ce se mai intampla frumos si bun.

am mai aflat si ca sunt o persoana extrem de intuitiva, doar ca intuitia asta o omor cu prea multa ratiune. si omul mi-a demonstrat-o simplu si clar. nu spun inca cum, mai am nevoie de cateva verificari.

si ca de obicei cand intalnesc in viata persoane de genul asta, raman cu o gramada de intrebari despre mine si cu ideea ca echilibrul e totul, echilibrul adica acea chestie pe care nu stiu cum se face da’ eu n-am gasit-o niciodata pana acum.

 

Etichete: , ,

constatari – 21.05

1. daca ar fi existat o gaura de soarece in care sa ma ascund atunci cand am fost laudata ‘in fata clasei’, parol ca ma bagam cu bucurie in ea. asa, am rosit frumos, am baiguit un multumesc stramb si n-am reusit sa ma bucur prea tare detoata experienta. my bad. ba mai mult, m-am mai si gandit sa-mi justific pozitia. nasoala dresura mi s-a aplicat in ultimii ani in firma asta. mai rau de atat e doar faptul ca am subscris la ea.

oricum, cand te afli intr-o pozitie din asta si se iveste ocazia sa schimbi macazul, ca uite ca s-a ivit, desi nu mai speram, tot ajungi sa te intrebi, in buna traditie romaneasca daca nu cumva e mai bine fruntas in satul tau, decat codas la oras.

2. mi se pregateste ceva. se alinieaza astrele sau se intampla altele la nivel mare, n-am de unde sa stiu, ca nu ma pricep si nici inclinatii paranormale n-am, dar undeva, adanc in mine, se ciocnesc ganduri si emotii si starea mea dospeste, pregatindu-se sa explodeze. si cand s-o inatmpla, sper sa nu faca ravagii.

3. sunt la primele 2 sedinte la mircea nedelcu. deocamdata n-am simtit mare lucru, poate si ce am simtit mi-am imaginat si, in plus, am in mine o foame pantagruelica. oare cand incep sa se vada primele efecte ale tratamentului? iar din programul egocentric pe care mi l-am impus, mai am de facut doar 2 pasi. cred ca e momentul sa pun lucrurile pe repede inainte.

4. imi place sa ma mint ca stiu sa iau decizii rapide si bune. o fac, dar numai daca e de viata si de moarte. altfel, le cantaresc pana ma plictisesc pana si eu de atata analiza. acum ma apropriu de un moment in care voi fi obligata sa aleg. si desi mi-am dorit clipa si mi-am imaginat cat de fericita voi fi cand va veni, realizez ca, de fapt, asta ma va scoate din zona de confort. si asa n-am nici un chef sa ies de acolo. e mai comod sa te plangi cum ca ai fi nefericit si sa pretinzi ca ti-e rau atunci cand, de fapt nu-i nici mai rau, nici mai bine decat in alte parti.

 

Etichete: , ,

insight

in ultima saptamana am ajuns tot pe la ore din astea acasa si chiar n-am chef sa pun in scris spaimele mele legate de proiectele facute cu oameni putini si deadline-urile lor nerealiste. uneori am senzatia ca puterea gandului e mai mare decat vrem sa recunoastem, asa ca mai bine nu imi ‘programez’ o chestie de care, de fapt, n-am chef.

intre nenumarate ore de munca insa, am facut loc unei jumatati de curs de comunicare. de cand am pus in cui psihologia (temporar, imi promit!), aproape am uitat cat imi dau de gandit intalnirile de genul asta si cat de misto pot fi. mi-e peste mana acum sa povestesc despre ele, dar uitati-va la filmuletul asta. daca va sta o lacrima in gat, inseamna ca stiti despre ce vorbesc. daca nu, ati avut noroc!

 

Etichete: , , ,

bataile de cap ale unui cititor convertit

incepe sa-mi placa cu kindle-ul. dar asta abia dupa ce am luat o teapa si am cautat o noapte intreaga pe net variante de transformare a pdfurilor in chestii viabile pentru noul meu instrument de citit.

teapa am luat-o cand, ca om cinstit ce ma aflu, m-am lansat in achizitionarea de carti electronice in format protejat, de la humanitas si de la elefant. entuziasta fiind, nu mi-a trecut prin cap sa ma documentez temeinic in prealabil, asa incat m-am trezit cu 3 linkuri in valoare de vreo 60 de lei, absolut inutilizabile, la care m-am uitat nedumerita vreo jumatate de noapte. dupa cealalta jumatate, cand am reusit sa gasesc si ‘ghidul’ ebookurilor, am aflat ca, uite, formatul epub protejat pe care il comercializeaza ei tocmai nu e bun pentru kindle-ul meu (si, de fapt, pentru nici un kindle), asa ca e treaba mea cum ma descurc. (a propos, domnilor de la edituri si librarii, nu credeti c-ar fi o idee buna si extrem de binevoitoare sa faceti ghidul ala mai vizibil, eventual vizibil inainte ca inocenti ca mine sa dea iama la cumparari?)

eniuei, daca nu ma va arde tare de tot din cine stie ce pricina, eu-una nu mai achizitionez cat traiesc ebookuri epub protejat. nu de alta, dar dupa mine toata chestia nu e decat o mare fanfaronada.

intre timp, toata tarasenia m-a determinat sa caut asiduu si sa gasesc ‘calibre’, un soi de palarie de scamator, cu bagheta magica cu tot, o rasnita minune de transformat orice in orice, inclusiv pdf-uri in azwe3. tradus, asta inseamna ca pot sa convertesc orice carte electronica sau document, in format bun pentru kindle. asa incat, cel putin anul asta, sunt acoperita la capitolul lectura de voiaj, caci la ora asta sunt fericita posesoare a unei colectii electronice cel putin dragute, continand autori de la garcia marquez la burkeman.

nu pot sa cred cat timp am pierdut cu minunea asta!

 

Etichete: , , ,