RSS

Arhive pe categorii: muzik&more

muzikk de vineri seara

De vineri seara, chillax dupa 150 km aglomerati.

Intai reclama la un parfum, chanel no.5. Parce que j’aime Audrey Tautou.

Apoi, pentru ca mi-am adus aminte de Amelie, un film care inseamna pentru mine zambet si stare de bine.

Si la final, Imany, pentru ca imi place cum suna.

And now we’re ready for the night.

Anunțuri
 

de uichend

plecand spre munte in graba si la o ora nesimtit de matinala pentru un uichend, am uitat acasa toata muzica pe care o ascultam de obicei la drum lung. chestiile de genul asta nu se lasa nepedepsite, asa incat am avut de ales intre a face conversatie si a asculta radioul. si aproape ca ne-au iesit amandoua, adica povestea a pendulat frumos, de la principiul de functionare al franei care ne duce cu gandul la principiul lui arhimede (‘care, hai sa vedem, doamna r. – adica eu – cum suna el?’. evident ca mi-am adus aminte intr-un mod foarte aproximativ), la definirea stiintifica a sentimentelor si legatura acestora cu apetitul, trecand razant prin politica si geografie.

treaba cu muzica insa a lasat urme grave pe timpanele nostre, doi ascultatori inraiti de radio guerrilla. caci cum altfel decat indobitocire se poate numi sa iti intre in urechi pe parcursul a 4 ore de cel putin 7 ori pe 3 posturi diferite o voce bruneta scheunand ‘stii prea bineeeei, iubiria (sic!) de foameeeeei nu tineeeeei’ sau sa-ti vanda cineva pe post de muzica … sa zicem pop, maneaua …clasica 🙂 ‘fara el’? si ne-a mai ‘incantat’ un gurist, reluat si asta de vreo 4-5 ori, sa ne intre bine in cap, care se simtea, presupun, humphrey bogart, ca altfel nu-i inteleg blazarea, izbucnind din cand in cand intr-un sfasietor ‘in chiesahblencahaaa’ atunci cand monotonia liniei melodice ajungea sa-l scoata din minti pana si pe el. parerea mea. dar recunosc ca nu-s critic muzical ca sa inteleg si sa am dreptul sa emit pareri avizate. si ca sa vedeti ca-s inculta, uite, nu-mi place nici enescu. asa caaaaa… n-are nici o valoare ce zic eu :).

supusi la chestia asta care spalare de creier se cheama, cel putin pentru noi, am ajuns sa apreciem ca extrem de reusite in peisajul muzical autohton piese ca apa a loredanei (macar puteam si noi mieuna cate ceva pe ea si-o mai dadeam pe ras) si amo a andei adam, chestie care ne-a adus aminte de sapunurile unguresti de pe vremea copilariei noastre comuniste, prilej de rememorari nostalgice.

eniuei, habar n-am cum reusesc oamenii sa asculte kiss, pro fm, radio zu si altele asemenea mai mult de, sa zicem, un ceas intr-o luna. repet, sa asculte, ca daca-i de dansat, recunosc c-o mai comit si eu din cand in cand, mai ales daca am si cantitatea potrivita de euforie in sange. si cred ca-i mai bine pentru mine sa nici nu inteleg sau sa-mi bat capul.

cat despre a filosofa asupra muzicii, azi chiar nu ma simt in stare.

si postul asta s-ar fi incheiat in mod normal aici daca, in drumul nostru, nu era cat pe ce sa iesim in decor sau sa ne sifonam pe ici pe colo. iar pentru asta si senzatiile tari oferite, tinem sa le multumim catorva soferi, demni reprezentati ai zonelor lor: alba, salaj, bistrita si olt. cine naiba da carnetele de conducere in judetele astea si pe ce criterii?

 

Etichete: ,

hemi-sync

pana ieri n-auzisem de metamusic – ‘more than music. it incorporates evocative sounds and specially blended Hemi-Sync frequencies to guide you into focused whole brain states of consciusness. It helps you achieve and sustain synchronized brain-wave activity in both hemispheres of your brain – an optimal condition for improving human performances.’.

si cum mi s-a spus ca in 2013 uranus intra in pesti (sau poate altcineva intra in pesti, dar initial asta nu m-a miscat deloc, de unde si faptul ca am uitat), ceea ce, pare-se, inseamna ca o sa mustesc de spiritualitate in urmatoarea perioada, am zis ca fac o incercare si cu ‘muzica’ asta.

de fapt, ca s-o spun p’a dreapta, sunt atat de obosita incat nu mai pot dormi si nu ma mai pot concentra. deloc. asa incat ideea de a pune geana pe geana o noapte intreaga, 7 ore legate, m-a facut sa apelez la un cd cu dreamseed. si-am dormit neintoarsa, jur! asa incat azi mi-am cautat pe grooveshark o bucata cu ‘problem solving. suna, in cel mai bun caz, ca vantul sau marea, dar mai stii? :)).

daca maine voi incepe sa demonstrez prin zona teorema lui fermat, sa nu va mire, dara!

 

Etichete: , ,

music and more (pink martini)

ieri, concert pink martini. storm large e mai buna decat china forbes, parerea mea. voce mai profunda, mai cuprinzatoare si cu modulatii mai frumoase. lucrata si altfel. ca sa va dau un soi de idee: o combinatie intre maria tanase si kate bush. si aici cred ca v-am bagat in ceata. si prezenta scenica a tipei e misto, insinuanta, ondulata. o panglica vie.

si-au gasit si o melodie romaneasca aparte pe care au adaptat-o stilului lor. si n-a fost, vorba unei prietene, ‘ciobanas cu 300 de oi’, adica prima partitura picata in cale. ceva doina (chiar imi pare rau ca nu stiu cum ii spune), transpusa jazz-istic. a sunat fantastic si mi-a adus aminte, dupa cum spuneam, de maria tanase.

au avut solo-uri reusite (pe mine m-a atins cel al lui pansy chang, la violoncel), au incercat sa comunice in romana, au fost haiosi pe alocuri si electrizanti mai tot timpul si si-au facut jobul pentru care au fost platiti. dar nimic mai mult. nici macar un bis, indiferent de nivelul la care s-a aplaudat.

ps: suntem un oras de oameni fumatori si obositi, dar frumosi si interesanti. si din nou imi citez aceeasi prietena: ‘oare unde se ascund oamenii astia in restul timpului?’.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 30 Mai 2012 în muzik&more

 

Etichete: ,

imagini, parfumuri si, pe deasupra, muzica

ca multi altii, impartasesc parerea ca anumite lucruri in viata le putem face doar la varsta potrivita, cand s-au acumulat in noi suficiente experiente care sa ne deschida calea.

nu stiu de ce j de ani am facut ureche suta la tot ce insemna muzica clasica. poate ca pentru a asculta asa ceva iti trebuie liniste interioara, rabdare, intelegere. poate pentru ca, mica fiind, am asociat mersul la opera si la filarmonica cu imaginea unor tanti drepte, colturoase, ascutite sau noduroase cu care nu-mi doream sa seman, imbracate intotdeauna scrobit. sau poate ca asocierea a fost cu un anumit miros de parfum greu si puternic, fascinant si totodata impunand distanta, pe care il simteam atunci ca apartinand altor universuri decat al meu. sau poate pentru ca, tot atunci, n-am inteles ca muzica intai se aude si se simte. si mai apoi se vede, dar undeva in interior, nicaieri in alta parte. sau sa fie obiceiul respectat cu religiozitate la noi in casa de a urmari la fiecare intai ianuarie concertul filarmonicii din vienna?

de cateva luni incoace insa, maniacal, imi suna constant in casti playlistul cu muzica clasica (si am redescoperit parfumul greu al bunicii. guerlain parca). nu stiu cum am ajuns aici. nu stiu ce inseamna. nu stiu daca voi ajunge vreodata sa-mi placa wagner sau enescu (nu cred), deocamdata aria mea limitandu-se la foarte digerabilii bach, mozart, beethoven sau paganini. stiu doar ca treaba asta face cumva sa dispara din jur oamenii pe care nu imi doresc sa ii vad si sa-i aud, gandurile innorate si starile de spirit mai putin fericite. si ma simt teribil de bine.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 20 Ianuarie 2012 în muzik&more

 

Etichete:

si ne mai jucam de-a leapsa – thank you for the music

cred sa fie vreun an de cand n-am mai pescuit o leapsa. in plus, pentru ca aseara mi s-au combinat in urechi ritmuri de charleston, leonard cohen, jacques brel, yves montand, iar la iesirea din carciumioara decadenta si fermecatoare am stat o vreme in frigul muscator sa o ascult pe ada milea, geniala si scotand din hibernare putinul public ingramadit in jurul scenei (btw, foarte slaba publicitatea la festivalul ioi. as pune pariu ca nu numai frigul i-a tinut pe oameni departe de piata muzeului), chiar am chef sa scriu cate ceva despre muzica. asa incat preiau din zborul chestionarul din blogul boleidenieve, ca doar e pentru cine doreste si cine pofteste :).

1. Numește o formație sau un cântăreț care nu-ți vine să crezi că ți-a plăcut când erai mai tânăr.
sunt o persoana destul de fidela. sau, ca sa fiu total sincera, sunt mai fidela decat media populatiei. iar asta se aplica si in materie de mancare si in materie de muzica. asa ca mi-e greu sa scriu despre ceva care mi-a placut teribil ceva, iar acum nu-mi mai place deloc. da’ uite ca ma fortez si incerc… dadada : vengaboys. mi se parea o muzica misto pentru condus. si inca mai cred ca daca ma ia somnul la volan, astia m-as scula si din morti. dar da, ma simt rusinata ca i-am ascultat in mod ostentativ si repetat. 🙂

2. Numește o formație sau un cântăreț pe care o / îl urai în tinerețe și pe care acum o / îl adori.
sunt 2 de fapt: joe dassin (ma ucidea fata lui de peste ucis, cu aere de don juan si miscarile usor mecanice pe care le anvizaja pe scena. si , de fapt, mai mult cred ca ma enerva chestia ca, la vremea aia, maica-mea ne punea sa facem liniste mormantala in casa ca sa-l poata inregistra. abia respiram, parol.) si edith piaf (pentru ca si atunci, ca si acum, ma cam ia cu plans cand ii ascult piesele, doar ca acum inteleg ce e acolo, in ea si in mine).

3. Numește o formație sau un cântăreț care a trecut testul timpului, care îți place de la început și până acum.
si chiar vreti sa ma limitez la un nume? nu pot, si gata. deci, foarte pe scurt si lasand deoparte 90% din ce-mi place mult: abba si dire straits, ca nah, nu chiar cu ei m-am nascut, dar aproape, compay segundo, fleetwood mac, cesaria evora, rammstein, tori amos, texas, tom waits.

4. Numește un cântec căruia nu-i poți rezista și te apucă bâțâiala sau datul din picioare.
imi vine in cap acum doar counting crows – accidentally inlove

5. Numește un album de pe care îți place să asculți fiecare melodie.
iar mai multe, ca asa-i in tenis.
gotan project – la revancha del tango
vama veche – vama veche
parov stelar – shine
melodie gardot – worrisome heart

6. Numește o formație sau un cântăret de care ești atât de sătul/ă încât îți dorești să nu mai auzi în veci de ea/el.
michael jackson. never ever in my life. jur pe rosu.

7. Numește o formație sau un cântăreț pe care partenerul tău sau prietenii o/îl adoră și tu nu-l poți suferi.
partenerul meu e oarecum afon, iar ultima melodie pe care a retinut-o el de la radio a fost ‘oscar, minunatul meu catel’ pe care mi-a fredonat-o fara urma de voce tot uichendul. asa incat prefer sa ma gandesc la prieteni. deeeeci domnilor, oarecum payback time… nu suport pentru ca nu pricep dimu borgir, opeth si muzica ruseasca de orice fel.

8. Coverul tău preferat.
acuma ar fi i don’t like mondays in varianta tori amos.

9. Cântecul sau formația preferată în secunda asta.
adele pentru urechea stanga si parov stelar pentru urechea dreapta.

si gata. samples-urile vin pe cand voi ajunge acasa. no youtube at the office.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 17 Octombrie 2011 în muzik&more

 

Etichete:

intr-un cer violet

aseara, relaxare m-a invadat o data cu gustul fiecarei nuante a cerului de furtuna, de la vioriul in coaja de portocala, la violetul sepiei noptii, patrunzand printre ramurile copacilor, prin acoperisul de sticla si reflectandu-se in ochiuri de apa. si mi-a venit in cap cantecul asta vechi al celor de la sfinx:

Poti si tu sa incerci
Sa iubesti o culoare
Pentru-nceput, ochii
Lasa-i incet, langa ea

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 Mai 2011 în muzik&more

 

Etichete: