RSS

se pare ca m-a facut mama vorbitor in public (si dup-aia i-a parut rau)

Pai cand ploua afara si-ti lipseste seful, ce naiba sa faci? Mergi la un curs de ‘Presentation skills’. Discutii in birou, mai in gluma, mai in serios: ‘bai, vezi ca se filmeaza. Costumul pe tine, cravata si camasa scrobita.’. Refuz sa intru in jocuri d’astea, cel putin declarativ, si arunc pe mine de dimineata ‘neste chestii’ cam flower-power, cu bling-blinguri , clopotei, dream-catchere si alte asemenea, toate pe fond maro si beige, ca sa para serios.

Ca sa pricepeti despre ce fu vorba la curs, va spun ca am invatat pe propria piele, adica la modul dur si penibil, cu  marturie pe film, cum sa vorbim vrute si nevrute in fata unei audiente.

Partea frumoasa e ca, poate de la prea multa nepasare, mi-au iesit , fratele meu, doua discursuri de pus in rama sau de prezentat la o sesiune de ‘how to …’. Partea urata e ca, daca nu-i absolut nevoie, si de obicei nu e, nu-mi pun fundul pe scaun si mintea la contributie ca sa scot asa ceva pentru ‘bucuria publicului larg’ sau macar in beneficiul propriei firme care n-ar avea decat de castigat daca as incepe sa ma produc in public.

Undeva, prin fundul sufletului, banuiam eu ca ar putea fi asa, adica banuiam ca as putea vorbi ‘maselor’ (haha, suna aiurea rau). Prea imi place sa ma bag in seama, sa ies la tabla, sa ma bag in miezul evenimentelor, sa ma produc pe ici si colo. Doar ca imi aduc aminte ca, intre timp, am devenit informatician si parintii m-au dresat ca nu prea am eu ce spune interesant oamenilor din jur. Ma rog. Treaba e ca iata-ma-s la 40 de ani cu revelatia in brate. Si daca se da ea, revelatia, cum procedam de acu’ incolo?

Pai sau ma mut la Londra sau infiintez loco un speakers’ corner🙂. Sau nu.

 
Lasă un comentariu

Posted by pe 14 septembrie 2015 in Uncategorized

 

10.08

  1. Bifat in weekend Boghisul. Imi vine sa zic :’pacat de investitie’. Adica nimic de zis, fain amenajat. Doar ca te lovesti acolo de oameni – tarani, nespalati (de fapt, nah, daca e apa, au venit sa se spele, nu? Ce ma plang atata?), nesimtiti, galagiosi. Asa incat, pana nu se goleste acolo, eu, una, nu mai merg. Am zis.
  2. Cu mai putin de o saptamana inainte de vacanta, noi n-avem in cap clar traseul. Adica stim vreo 6 zile pe unde vom fi, dar cam atat. Nu-i vorba, am mai facut din astea, adica vacante in care sa plecam de acasa si sa ne hotaram in fiecare intersectie in ce directie mergem mai departe. Doar ca: aveam vreo 20 de ani, nici unul din noi nu repeta frenetic ‘oare unde dormim noi in noapte asta?’ sau ‘suna acuma sa vezi daca mai au locuri’ sau ‘si ce ne facem daca nu gasim camera?’, nu ne deranja pe nici unul sa dormim la cort. Dar uite ca si configuratia grupului si cea a mintilor noastre s-au schimbat. Nu cred ca-i un lucru bun.
  3. Azi a nascut o prietena buna. Ma intreb din nou daca faptul ca eu nu-mi doresc asa ceva (copil, nastere, timp care sa nu-mi mai apartina, constrangeri de diverse categorii si soiuri) se datoreaza mie, timpului care a trecut peste mine si tabieturilor cu care m-am obisnuit, colegului meu de camera, parintilor mei cu care mi-ar fi dureros sa ma identific candva sau tuturor acestor factori cate putin.
  4. Am constata ca anul trecut am citit abia vreo 9 carti. Desi stiu cum s-a intamplat asta, nu pot sa nu privesc faptul ca pe o pierdere personala. Adica sa ne intelegem, cu siguranta as fi castigat mai mult citind decat invatand cursuri anoste ale unor teoreticieni prea plini de ei de la UBB. Problema majora este ca astrele par a se alinia in aceeasi directie si in anul care urmeaza.
  5. Exista pe lume cateva joburi de vis. Unele exista intr-adevar, altele ar trebui inventate. Zau asa. De exemplu: reporter la Travel Channel, cititor, ufolog, degustator de ciocolata.
  6. De la o varsta, in jurul tau incepe sa ‘miroasa’ altfel. A boala si a moarte. SI incepi sa te gandesti la tine cum va fi. Interesant insa cum, in ultima vreme, pana si ceea ce citesc pare a avea legatura cu asta. Yalom rules.
 
Lasă un comentariu

Posted by pe 10 august 2015 in Uncategorized

 

coclaurind

Anul asta imi fac de cap. Plec aiurea prin tara si pe afara. Imi bat vechile recorduri intr-ale excursiilor (alea vechi nu erau ele cine stie ce, dar existau, totusi) si, in general, fac tot ce pot sa ma bucur de fiecare weekend. Statul degeaba, cu aer intelectual, in aerul apasator si fierbinte al orasului, lingand disperat o bere, scuzati incursiunea proletara, un vin rece sau o limonada mult prea indulcita, mi se pare cea mai proasta optiune. Sunt ghetari si pesteri, paduri si rauri in apropierea urbei sau ceva mai departe, si papa bun si ceva mai natural, asa incat drumurile mele merg incolo vara asta.

Si asta pentru ca, de la un moment dat in viata, uitandu-te in jur, vezi ca nu prea mai ai de ce sa pierzi clipele.

 
Lasă un comentariu

Posted by pe 22 iulie 2015 in Uncategorized

 

bife

– Bifat biletul spre Mexic. Asadar, ianuarie 2016.

– Bifat concertul RW. chiar daca nu mai sunt atat de into him. Dar mi-am adus aminte de studentie, a fost atmosfera si-am cantat ca la 20 de ani. You still rule, mr. Robbie F Williams.

– bifat discutia ‘dura’ cu colegul de apartament. A fost chiar simpatica cu diverse chestii deep. Poate ca totusi nu era asta aia deep-deep. Sau am eu perceptia eronata a realitatii.

 
4 comentarii

Posted by pe 20 iulie 2015 in Uncategorized

 

16.05

1. Exista carti pe care le devorezi pe nerasuflate si carti pe care le tii la nesfarsit pe noptiera, sperand sa le vina si lor vremea. Important insa este sa continui sa citesti. Pentru ca, dupa cum spunea un citat gasit pe facebook, literatura e dovada clara (pentru mine) a faptului ca viata nu e de ajuns.

2.Iti piere cheful de divort cand intri pe un site de dating. Doamne, ce jale!

3. Daca nu depresie, atunci ce-i chestia care te tine tintuit la pat si semi-inert intr-un weekend in care ai putea avea ce face?

4. Mergi la un atelier de genetica si iti spui ca mai exista pe lume si oameni interesanti si interesati de chestii. Si chiar te bucuri. Si te intrebi unde ai pierdut tu chestia aia si de ce nu ai si tu in grupul tau oameni cu care sa impartasesti ceva mai mult decat pastime?

 
6 comentarii

Posted by pe 16 mai 2015 in Uncategorized

 

dar nu-s

Nu sunt un bun supravietuitor. N-am stiut in viata mea sa manaresc strategiile si chiar daca am anticipat lucruri, n-am reusit sa gasesc solutiile optime la diverse situatii mai problematice. Iar daca le-am ales cumva pe alea bune, a fost mai degraba intamplator. Nu zic ca n-as putea sa calc oameni in picioare daca ar fi la o adica, desi nu-mi aduc aminte s-o fi facut, dar nu stiu cum as trai mai apoi cu asta.   Deci nu-s streetwise.

Mi-as dori sa pot face toate astea? Da, sigur. Dar mai mult de atat, mi-as dori sa nu-mi pese si sa fiu persoana care lasa la o parte depresiile, caderile, intrebarile din categoria ‘ce-ar fi fost daca …’ si merge mai departe fara sa stea prea mult pe ganduri.

Dar nu-s eu asta …

 
Lasă un comentariu

Posted by pe 28 aprilie 2015 in Uncategorized

 

21.04.2015 – stau, ma impiedic … o sa ma ridic

Am vrut initial sa scriu ca am senzatia de ceva vreme ca viata mea nu se misca in directia in care mi-as dori eu sa o vad miscandu-se. Dar de fapt, la o privire mai atenta, nu-i tocmai asa. Viata mea se misca, doar ca se mai impiedica din cand in cand, iar uneori se innamoleste de-a dreptul. Concret, dupa ce ma entuziasmez eu de diverse chestii si le pun in miscare, la un moment dat fie imi piere entuziasmul, fie raman in pana de idei, fie nu mai stiu de unde sa apuc lucrurile, fie pur si simplu lipseste ceva (as spune sansa, dar nu-mi place sa cred in asa ceva). Si ca sa fie cu exemple, uite cateva: mi-am deschis cabinetul, deci se cheama ca am facut pasi in directia dorita, dar mai trebuie sa-i si treaca lumea pragul in scop profesional si terapeutic, nu doar sa fie deschis si sa mai poposeasca unul-altul si sa laude designul. Sau … ma tot invart pe loc cu excursia in Mexic, am citit ghidul din scoarta in scoarta, m-am dus la o carca de agentii de turism, dar raspuns concret nu am decat de la doua, iar astea nu reusesc sa imi satisfaca nici buzunarul, nici orgoliul si dorinta de-a vedea diverse intr-un ritm altul decat dracesc. Sau … m-apuc sa exersez asertivitatea, ca doar nu-i chestie innascuta si, mai mult de atat, nici nu-i lucru usor. Si treaba pare sa iasa la nivel de intentie, iar frazele se leaga binisor in minte. Raman insa in varful limbii, unde le fac nod si le inghit, pentru ca, nu-i asa, as putea sa mai pierd un prieten sau un pseudo-prieten pe parcurs si nici n-am chef de discutii in contradictoriu si cu nervii intinsi.

Ei bine, poate e starea aceea data de o iarna prea lunga care nu mai pleaca. Ma gandesc ca pe cand vor aparea ciresele ar trebui sa-si dea toate drumul. Si daca n-ar trebui sa ma omor impingand la ele, ar fi minunat.

 
Un comentariu

Posted by pe 21 aprilie 2015 in Uncategorized

 
 
Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 63 de alți urmăritori