RSS

aproape 20 de motive sa urci pe un varf (si alte 50 sa nu o faci) – partea a doua

17 Aug

hai ca nu va las chiar asa si imi termin prelegerea…

– si ajungi intr-un final, nu tocmai glorios pentru tine, pe impricinatul varf si constati, aproape cu lacrimi in ochi ca, de fapt, tinta e alta, la vreo 3 alte piscuri distanta, drept pentru care iei la rand rudele vii si decedate ale celor care te-au carat acolo si le pomenesti … de bine, dupa care continui urcusul, pe alocuri de-a dreptul in patru labe. iti aduci aminte de parintii care te-au crescut ambitios si te gandesti ce reactie ar avea ei sa te vada acolo.
– pe cand reusesti sa ajungi si tu in locul in care un entuziast a scris cu pietre ‘gugu’, ‘petrecerea’ grupului tau e pe terminate, imbratisarile s-au epuizat, nu mai prea are cine sa-ti faca si tie o poza si, chiar daca ai aparea in vreuna, fata ta ar spune mai mult decat 1000 de cuvinte, asa incat poate-i mai bine sa nu… ti-a mai ramas insa o gura de apa pe fundul unei sticle si o inghiti ca si cum ai fi strabatut desertul de vreo 14 ori in lung si in lat.
– arunci o privire in vale si zaresti lacul pe malul caruia veti innopta si singurul lucru care te mai face sa iti misti picioarele incolo e dorinta de a te aseza o data. si, posibil, speranta ca maine, drumul de intoarcere va trece prin vai, nu pe culmi.
– ii lasi pe altii sa se ocupe de cort, desi realizezi ca au tot atatea maini stangi ca si tine, ba poate chiar mai multe si, intre timp, studiezi peisajul, de altfel absolut superb. distingi pe peretii abrupti chipul femeii pisica, al domnisoarei pogany sau al unui extraterestru si te intrebi daca vei fi totusi martorul unui eveniment spectaculos. dar in seara asta se pare ca astrele nu se aseaza in directia potrivita.
– noaptea se lasa si astepti ploaia de meteoriti. n-o vezi, caci vine o alta ploaie in loc, iar tu tii de foaia cortului, sperand sa nu fii nevoit sa iesi sa sapi santuri in mijlocul intunericului in care, nu cu mult timp in urma, cineva sau ceva, altceva decat partenerul de cort, iti amusina la tampla.
-dimineata iti iei micul dejun bogat in afine si afli ca drumul inapoi va trece tot pe creasta, asa ca pornesti cu o ora inaintea celorlalti, ca sa fii sigur ca macar de data asta esti primul pe varf.
-sperii o marmota cautandu-ti aparatul foto si mai apuci sa pozezi doar gaura in care s-a ascuns, dupa care continui urcusul de unul singur vorbindu-ti incurajator in toate limbila pamantului: hai fetita! mai e putin! go girl! you can do it! ia-ti un punct de reper apropiat pana la care sa te tarasti! sunt mandra de tine! etc.
– ajungi pe varf, primul de data asta. si te ia cu plans. ca esti mai sensibil si ai ceva probleme inauntrul tau pe care nici nu le stii inca defini si probabil nu esti inca pregatit sa le faci fata. te intrebi daca 8 ore de urcus si chin valoreaza cat 10 minute de bucurie la cucerirea piscului si la admirarea privelistilor care ti se intind la picioare. pe moment ai zice ca nu. si cum norii se aduna amenintatot, o iei repejor la vale, spunandu-ti ca pana te vor ajunge ceilalti din urma (btw grupul vesel canta de rasunau zarile ‘perfeeeect, fara tine!’ sa fie vreo conicidenta?) tu o sa poposesti la afine si-o sa-ti faci plinul pentru un an de acum incolo.
– nu mai apuci, ca te ajunge ploaia din urma si te loveste atat de tare incat parca iti intra in carne si te ingheata. nici energie sa te apleci sa culegi bobitele negre nu mai ai, desi sunt pe peste tot in jurul tau.
-refugiul gugu ti se pare cel mai primitor loc de pe pamant (btw, e unul din cele mai bine dotate din cate am vazut pana acum. are si panou solar pentru apa calda), dar nu mai ai rabdare si o iei prin noroi spre masina.
-mai ai atat de putina energie incat te impiedici de crengi si iti scrantesti un deget, iar coborarea devine un cosmar. nu-i placut sa urci, dar nici coborarea nu-i tocmai floare la ureche. cu toate astea nu te mai opresti la 5 pasi o data sa-ti tragi sufletul.
-jos, cand grupul se readuna, toti par fericiti. numai tu nu reusesti sa-ti pui un zambet pe fata. nici macar unul chinuit. chiar esti grinch-ul gastii, dar starea e mai presus de tine. si nu-ti doresti decat sa ajungi acasa unde sa lesini in propriile-ti asternuturi.

eh, macar au iesit cateva poze reusite. marea majoritate fara personaje in ele. doar ai avut aventura asta singur, chiar daca ceilalti erau la doar 2 varfuri distanta de tine.

deci, domnilor, urcati sau nu urcati?

si acum chiar va las. vacanta mea chiar a inceput si imi propun sa o savurez!

Anunțuri
 

Etichete: , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: