ce pot face altceva decat sa mimez bucuria cand aud ca unii fac ce le place , iar mai apoi, pe blog, cand ma cred singura, sa ma apuc de disecat si analizat situatia generala prin prisma invidiei personale (eu sunt dintre cei care au ales varianta cu adaptarea.si cand te gandesti ca aveam impresia ca asta e o forma de inteligenta. ei bine, domnilor, nu e).
cred ca feelingul cu facutul si placutul trebuie sa fie teribil de misto, dar ma intreb cam cat poate dura si, mai ales, ce si cum faci cand se deterioreaza. caci se deterioreaza mai devreme sau mai tarziu. ca orice feeling. parerea mea.
si pentru ca nu vreau sa ajung in postul asta la polemici pe subiectul o iei de la capat, te recalifici, iti depasesti limitele, bla – toate astea indiferent de varsta si de mizeria asta de societate tip punga de plastic in care respiram, etc – chestii care nu iau in calcul caracteristicile de baza ale omului in general, ci mai degraba ale unui numar de indivizi considerati, gresit, reprezentativi (pentru ca elitele, dupa mine, sunt oricum altfel decat reprezentative), azi imi pun doar cateva intrebari. si dup-aia oi mai vedea cu ce continui.
1. ati vazut si economisti fericiti? adica mergand la serviciu si avand orgasme multiple pe scaunul corporatist incomod in care isi petrece in medie 10 ore pe zi?
2. la ce s-o fi inventat si meseria amintita anterior?
3. toate meseriile prezinta acelasi potential de a genera placere in practicarea lor?
4. ce te faci cu cei carora le-ar placea un anumit gen de activitate, dar pur si simplu nu-s construiti sa o practice? ii impusti pe stadion? sau pur si simplu le arunci in fata ca isi merita soarta? deh, selectia naturala.
5. care este procentul celor care lupta pentru a face ceea ce le place? si de ce ar face-o daca treaba asta nu le asigura un venit multumitor? si ajung astfel la ->
6. hai sa mai blamam putin si sotzietatea si printzipurile: daca nu esti in randul elitelor si totusi faci ceea ce iti place, reusesti sa mai si traiesti? (si aici ma refer fie la latura materiala, fie la cea a timpului)
7. si totusi ce faci cand te plictisesti si varsta sau intelectul nu-ti mai permit sa o iei de la capat?
si as mai continua, dar placandu-mi mie teribil ceea ce fac (sic!), simt nestavilita nevoia de a nu mai pierde timpul pe aici. cel putin acum.
Fabrica de nimicuri 