RSS

optiuni

Greseala mea majora este ca ii tratez ca prioritati pe cei pentru care eu sunt doar o a doua, a treia sau a n-a optiune. DIn pacate insa asta sunt eu azi. Si daca stau sa ma gandesc bine, nu cred ca sunt in viata nimanui prioritatea numarul 1.

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 1 Noiembrie 2017 în Uncategorized

 

de plictiseala

Pentru prima data dupa mult timp imi las acasa ‘ceva-ul’ de citit pe care il cam am la mine in caz ca ajung sa astept chestii,oameni sau evenimente. Si pt ca detest sa citesc pe telefon sau sa nu fac absolut nimic, invart suruburi in noptiera-puzzle de la Jysk si trag de niste concluzii, cam asa :

1.Tare mi-as fi dorit sa se amane putin iarna asta. Acum am o senzatie de meah …, n-am chef decat sa ma ascund sub plapuma si sa nu ies de acolo decat la primavara.

2. Ce povestesti totusi cu oameni cu care n-ai ce povesti?

3.Incep sa cred ca, in esenta, sunt o persoana insipida, foarte plicticoasa, un soi de planta. What should I do?

4. Si daca tot inventam jocuri logice, ce-ar fi sa punem si asamblarea unei noptiere ca puzzle de solicitat neuronii. N-ai cum sa dai gres cu asta.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 30 Octombrie 2017 în Uncategorized

 

„In ce feluri esti nebun?” :)

Oare cati dintre noi ne-am pus vreodata problema nebuniei care zace in noi si pe care apropiatii sunt pusi sa o digere? Dar oare de cate ori ne-am intrebat cate soiuri de nebunie si in ce cantitate suntem dispusi sa toleram la partenerul de viata, astfel incat viata sa nu devina frustranta?

Mi-a placut ideea lui de Botton care zice

IMG_0191.JPG and there is more

IMG_0194.JPG

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 Octombrie 2017 în Uncategorized

 

+ si – 25.10

  1. Primit invitatie la chef de la fostii colegi de serviciu de care m-am despartit acum 9 ani. Ne-am mai vazut ocazional de-a lungul timpului, dar n-am crezut ca vom pastra peste timp legatura la modul asta. Si n-am stiut ca m-au iubit vreodata ca sef. Se pare ca totusi nu le-am displacut. M-am bucurat tare de invitatie si zau ca abia astept sa-i vad. Cred ca a fost cea mai faina echipa in care am lucrat pana acum.
  2. M-a deranjat evenimentul de azi-noapte? Hmmm, probabil ca nu mi-a fost tocmai indiferent, dar oricum nu atat de tare cum ma deranja in trecut cand s-a mai intamplat si intamplarea provoca o noapte de zbucium si nesomn.  Trist e ca a trebuit sa ajung la nepasare aproape totala ca sa pot face asta. Ori daca e nepasare, de ce o gramada de nimicuri cantaresc atat de mult incat ma fac sa stau? SI trist e ca s-au intamplat si se mai intampla din astea. Locul meu nu e acolo. Sper sa il gasesc cat mai repede cu putinta.
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 Octombrie 2017 în Uncategorized

 

inca ceva despre masca

No, acuma o sa scot o chestie necizelata pana la capat, dar asupra careia ma voi intoarce pentru ca merita vazut cum ne sunt influentate subconstient alegerile in viata de ceea ce ascundem in spatele mastii si cum putem iesi din tipar.

Eu zic asa: daca de exemplu esti un lenes neasumat, adica daca masca pe care ti-ai creat-o inconstient ascunde lenea, iti vei alege in proximitate oameni care sa iti permita sa iti pastrezi netulburata starea interioara. Pe ceilalti, pe cei care te pot scoate de acolo, ii vei indeparta treptat, chiar daca pe fata vei spune si iti vei spune ca i-ai gasit pe cei asemeni tie.

Va fi nevoie de un efort deloc neglijabil fie pentru a iti accepta dedesubtul mastii, fie pentru a-i tolera in preajma pe cei ce o pun, fara rea credinta, la incercare.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 24 Octombrie 2017 în Uncategorized

 

revolte

Totusi am gura prea mare. Azi nu m-am putut abtine in decursul unei sedinte sa ma revolt la cat de superficial se lucreaza. Se confunda business analystul cu ownerul de proiect, responsabilitatea pluteste in aer, dar nu o ia nimeni asupra lui, vrem sa luam decizii (sau mai degraba ii impingem pe altii sa ia decizii pentru noi) fara sa stim ce isi doreste clientul sau ce i-ar fi util, fara sa stim care-i trendul pe care il adopta firma, habar n-avem ca noi suntem furnizorii de cerinte si avem pretentia de la un om tehnic, nicidecum de la unul de business sa le formuleze. Afirmam ca vrem sa facem lucrurile mai bine, dar habar n-avem ce inseamna acest mai bine pentru ca nu avem idee nici de produse, nici de piata. Cum poti sa iti sustii o idee daca tu nu ai notiunile de baza care stau la formularea ei? Imi faci o propunere de solutie si eu iti pun pe tapet argumente si contra-argumente. Daca tu n-ai idee despre ce-ti vorbesc, cum vei putea alege varianta potrivita? Sau vrei sa o aleg eu, ca deh, asta ar insemna sa-mi asum eu o responsabilitate pe care tu ti-o vei aroga in momentul in care, ipotetic vorbind, vor veni si laurii.

N-a iesit frumos sedinta asta si pare-mi-se ca am fost de-a dreptul ostila, but let’s face it: daca esti profesionist, actioneaza ca atare, asuma-ti ce-i de asumat, afla ce ai de aflat, pune mana pe carte, daca e cazul si incearca sa intelegi ceea ce nu stapanesti.

Spuneam acum cateva zile ca ma ingrozesc urechistii cu aere de profesionisti. Si poate n-am reusit atunci sa ma fac inteleasa. Eh, acuma poate ca e mai clar.

Ceea ce pot face eu insa este sa imi cizelez tonul discursului. Doar sunt si psiholog, ce naiba!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 23 Octombrie 2017 în Uncategorized

 

bucuria si cea mai buna dintre lumi

  1. De mai bine de o ora stau cu ecranul in fata si nu reusesc sa pun cap la cap cateva cuvinte care sa descrie felul in care ma simt fara ii stirbeasca rotunjimea. Ca sa n-o mai lungesc, pot spune doar ca e a treia oara anul asta cand ma bucur ca un copil in dimineata de Craciun. E bucuria aia venita din lucruri simple, e bucuria lui aici si acum care face sa vibreze o coarda undeva foarte adanc, bucuria careia nu i te poti impotrivi si pe care o vei pastra ca un semn distinctiv in tine pentru foarte mult timp.

Cand traiesti asta, iti doresti foarte mult sa poti da inapoi macar o parte din ea celor care au facut-o posibila.

2. Traim fiecare in … cea mai buna dintre lumile posibile pentru noi, aceea pe care am ales-o curajos, manati de responsabilitate si, paradoxal, de o frica cu varii radacini, nu neaparat pentru ca a fi acolo ne aduce implinire, ci pentru ca avem impresia ca stim cum sa o gestionam si ni se pare ca e calea corecta si rationala. Si ne spunem deseori ca e bine asa, e bine acolo. Doar zambetul pe care il afisam ocazional poate trada insa cat de bine ne e de fapt.

Oare de ce 1 si 2 nu se prea leaga, adica bucuria se regaseste mai greu in acea cea mai buna dintre lumi? Nici la mine, nici la altii. Ce nu vedem? Ce ne retine? De ce nu schimbam?

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 22 Octombrie 2017 în Uncategorized