RSS

de plictiseala

  1. Probabil ca si eu, ca marea majoritate a bipezilor de specie comuna de altfel, interpretam cuvintele si faptele dupa cum ne e convenabil. Ca ‘scuza’  nu-mi gasesc alta decat ca sarbatorile de iarna te predispun la rezolutii si la o stare de spirit mai inflamata. Da’ oricum, faza e ca iarasi mi-s ca busola vecina cu magnetul.  Adica am o ceata de speriat pe ochi si nu pricep lucruri si pace. Si de timp ce situatia e cea care in care ne aflam, am doua posibilitati, ambele cu gust amar si incruntat de sprancene. Fir-ar sa fie! O data nu se poate sa mearga lucrurile struna?
  2. In mintea mea, comunicare inseamna sa vorbesti cu celalalt. Fie arunci in sau catre el cuvinte, fie gesturi si fapte. Si probabil ca n-ar fi chiar gresit daca as accepta ca si tacerea e comunicare si asteptarea, fapta.
  3. Asta n-are nicio legatura cu anterioarele, doar ca e rezultatul starilor meditative … afumate din timpul si dintre sarbatori. Probabil ca ideea ar fi trebuit sa mai dospeasca putin, dar daca  o mai las, e posibil sa se resoarba sau sa explodeze. Asa ca zic. Cred ca relatiile dintre oameni se deterioreaza nu doar de la neintelegerile in forma lor ‘clasica’ (unu-i setat pe ‘da’, celalalt pe ‘nu’), ci si pe semne si semnale contradictorii pe care le transmitem celuilalt, chestie care il f… pe acesta cu nervii capului, ceva greu de descris in cuvinte, daca nu esti dotat de la natura cu firea nepasatoare. De exemplu (cu specificatia, desigur, ca orice asemanare cu viata reala e degeaba, adica nu exista, Doamne fereste!): zic ca am nevoie de afectiune si caldura, dar ma retrag in cochilia mea si ma declar stat liber si independent si ignor orice semn de fraternizare, fara sa spun ‘fa, io ma retrag o vreme in hibernare’. Sau imi afirm dorinta de libertate ca stema a steagului meu, dar mi-o calc in picioare la primul zambet pe care il stiu deja ca poate fi un tais alunecos. Si mai putem discuta, daca e cazul, pe alte cazuri ‘ipotetice’. Si se poate de asemeni sa ajungem la afirmatii de genul ‘ai intepretat tu gresit’. Ok, nu neg asta. My bad if I did! Dar ceea ce vreau eu aici nu e altceva decat sa ridic un stegulet pe care scrie: gandeste-te, totusi! Poate ca totusi faci asta. Si din nou, poate, modeland ceva la tine (ca oricum tot modelezi, dar intr-o directie naiba stie cat de buna) sau/si schimband putin papucii cu ai celuilalt (neigienic, stiu, dar sa intelegi si tu ce e in sufletul sau, hai, in mintea lui, ca sa pricepi ce vreau sa zic) vei reusi sa ajungi la relatii ceva mai trainice si mai frumoase. Sau macar mai empatice la modul real, nu studiat empatice.

4.DD84809B-7725-412A-B5F3-0E6E4DAC19C8

No, si acuma, dati cu pietre!

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 3 Ianuarie 2018 în Uncategorized

 

de sfarsit si inceput

Una peste alta, nu a fost un an rau. Greutz, da, dar frumos si plin. Asa ca sunt recunoscatoare pentru lectii si zambete, pentru momentele de liniste si pentru thrill-uri si, mai ales, pentru clipele alea de nepovestit in cuvinte: Joben-martie, Inelet si Vanturatoarea -mai, Dragan -iulie, Padis -octombrie, Vladeasa – noiembrie, Sibiu – decembrie… So, 2018, I’m ready!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 31 Decembrie 2017 în Uncategorized

 

28.12

Prima mea sedinta oficiala de hipnoza in calitate de terapeut, in afara grupului. Wow! Cand e sa trag linia, din punctul meu de vedere, m-am descurcat, desi recunosc ca in unele momente mi-a fost cam frica. Dar … am dus sesiunea pana la capat, am obtinut si transa si imaginile, acum nu ramane decat ca simbolurile scoase la lumina, despre care am senzatia ca sunt foarte graitoare, pentru mine cel putin, sa lase si urme in … pacient. Spre binele lui, sper sa se intample asta si sa isi inteleaga si nevoile mai ascunse si mai dureroase. Chiar imi doresc asta pentru el. Cred ca o merita

In rest … nu pot decat sa ma bucur de luna asta, de el asa cum e acum si de tot ce am trait, chiar daca unele lucruri au durut. Au fost destule altele care sa le compenseze. Si, ca orice psiholog novice, zic si eu ca importante sunt lectiile.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 29 Decembrie 2017 în Uncategorized

 

raritatile

Pretuim ceea ce e rar, ceea ce e putin, ceea ce pare ca nu se gaseste, chiar daca acel ceva nu e nici mai bun, nici mai util, nici mai frumos sau mai altfel decat altceva, ce gasesti in cantitati suficiente. E valoros in ochii nostri doar pentru ca pare ca nu-i cat credem noi ca ar fi destul  si avem impresia ca nu prea putem intra in posesia lui.

Ei bine, nu-mi place teoria asta. E corecta, dar nu-mi place. Pentru ca eu am prostul obicei de a cere si a oferi prezenta. Nu neaparat dupa nevoi, cat dupa dorinta. Cel putin intr-o anumita etapa a unei relatii.

Dar ce-ar fi daca eu as putea fi privita ca fiind rara prin ceea ce sunt, nu prin prisma frecventei interactiunilor? Cer prea mult de la oameni, nu? Si de la psihologie :).

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 27 Decembrie 2017 în Uncategorized

 

cialdini (3)

Oamenii pot fi ‘fentati’, bazandu-ne pe consecventa lor, pentru a intra in angajamente care genereaza, imedat dupa ce au fost luate, argumente si motivatii in favoarea atitudinii adoptate. Mai mult, vor renunta destul de repede la acele motive care i-ar impiedica sa creada ca decizia le-a apartinut in intregime.

Aparent, singura metoda eficienta de rezistenta impotriva i persuasiunii  este a pastra in minte faptul ca, desi consecventa e, de cele mai multe ori, pozitiva, ea are si o latura rigida si riscanta, care merita evitata, iar conformitatea automata, nerumegata ne expune in fata celor care vor sa profite de noi in interesul lor. Sigur ca importanta este si pastrarea unui echilibru intre automatisme si disecari de situatii, pentru ca a analiza in detaliu toate evenimentele prin care trecem ne-ar aduce la procrastinare sau la lipsa totala a actiunii.

‘Singura cale de iesire din dilema este aceea de a ne da seama de momentul precis in care automatismul ne poate face sa luam o decizie proasta.’ Si pentru asta, e bine sa ne ascultam … stomacul sau ceea ce numim adancul sufletului/inimii. Stomacul, nu foarte subtil, atunci cand avem senzatia ca suntem pusi cu spatele la zid sa acceptam o cerere incomoda, pe care nu suntem, de fapt, dispusi sa o onoram. Inima, atunci cand situatiile au doze bune de ambiguitate. O data cu trecerea timpului, variantele avute in sprijinul unei decizii proaste, automate, scad. E bine de aceea sa reusim la un moment dat sa ne punem intrebarea ‘Stiind ce stiu acum, daca m-as intoarce in timp, as mai face aceeasi alegere?’ exact in aceasta formulare, caci ‘stiind ceea ce stiu acum’ e elementul care ne va scoate din cercul vicios.

Se pare ca e demonstrat stiintific (desi imi aduc aminte din facultate si contestatiile la adresa teoriei lui Zajonc) ca simtim inainte de a rationa, chiar daca intervalul intre cele doua e insesizabil. Bazat pe acest fapt, Cialdini sugereaza antrenarea  atentiei astfel incat sa fim capabili sa prindem senzatia inainte de declansarea rationamentelor. Si cu cat vom deveni mai abili in a face asta vom reusi sa ‘vedem’ si ceea ce ne spune intuitia atunci cand ne adresam intrebari ca si cea de mai sus.

Asadar, pana la urma tot la ‘taci si asculta’ se rezuma lucrurile.

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 26 Decembrie 2017 în Uncategorized

 

ce sa faci cand n-ai ce face? aberezi

Azi sunt precum Kevin McCallister, doar ca nu tocmai pusa pe sotii, desi n-ar strica sa am inspiratie pentru asa ceva.  Ar fi o modalitate potrivita sa abordez un om al muncii de care mi-e cam dor, cu riscul de a fi bagata urgent in categoria celor care se urca in capul cuiva de indata ce li s-a oferit ceva ce isi doreau.  Of, ce ti-e si cu psihologia asta!

Asa incat, decat sa fac prostii si sa devin cu adevarat doza de soc, mai bine stau in varf de pat si citesc despre manipulare (de fapt, la cate carti numai bune de citit si de gandit mi-am strans pe noptiera, nu stiu, zau, la ce sa mai vreau sa ies pe undeva sau sa vad pe cineva).

Si zice in cartea lui Cialdini: „oamenii cred si apreciaza mai mult ceea ce s-au straduit sa obtina din greu”, chiar daca acel ceva, in mod normal sau la o analiza atenta nu valoreaza cu adevarat mare lucru. Uuuufff! Fir-ar el creier ciudat. Acum, in loc sa fac ce vreau, ma apuc sa fac pierdut telefonul si sa dezactivez netul ca sa scap de tentatii, sa nu cumva sa las si impresia de ‘prada usoara’.

Si in momente din astea, ma bucur ca nu stiu atat de multa psihologie aplicata incat sa imi dau seama de cate ori, de fapt, manipulez fara voie. As trai cu multa vinovatie. Pe de alta parte, n-ar strica deloc sa invat temeinic astea, ca sa nu ofer altora loc sa mi-o faca. Si, poate, sa folosesc lucrurile constient in favoarea mea. Cialdini, rulz! Si continuam lectura…

Si totusi, mi-ar placea mai mult sa citim impreuna …

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 Decembrie 2017 în Uncategorized

 

una calda, una nu

Si-am renuntat la toate planurile de Craciun pentru ca dupa 4 ani sa ne asezam la aceeasi masa, de vorba, sa vedem ce si de ce n-a mers, ce-am strans si ce-am pierdut in timpul asta si cum ne-om vedea de vieti fara ranchiuni. Poate si asta , de fapt, e de bine. Macar atat sa mai am rabdare.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 24 Decembrie 2017 în Uncategorized