RSS

un picut de bilant

31 ian.

Dupa weekendul incheiat in care a trecut peste mine ultima sesiune de formare in psihologie, am de meditat la trei subiecte dureroase foc:

a) se pare ca nu fac fata bine sfarsiturilor. Adica ma dor mai tare decat ar trebui, mai ales atunci cand sfarsiturile acelea se asociaza in capul meu cu finaluri de relatie in care am dezvoltat atasament.

b) mi-e greu sa iau oamenii asa cum sunt. Adica, in situatia curenta, sa accept ca nevoile mele personale nu sunt, in ochii celorlalti, mai importante decat sunt pentru mine nevoile lor. Cu alte cuvinte, nimeni nu-i obligat sa reactioneze cum ma astept eu de la el, daca nu simte asta. Si iaca, daca nu o face, orgoliul meu sufera o umflare peste masura rezonabilului, gandurile automate se pun in actiun, ruminatiile nu ma lasa nici sa respir si nu mai vad ca, de fapt, omul celalalt ar putea face si lucruri foarte bune pentru mine, dar nu naparat in acord cu ce-mi doresc eu. Judecam nu demult pe cineva pentru mottoul de viata ‘it’s my way or no way’ si tocmai ce ma aflu in aceeasi pozitie.

c) in alta ordine de idei, dar legat de punctul anterior, e clar ca nici sa-mi las nevoile pe planul 2 nu e acum o optiune. Sau nu e o optiune pentru persoane cu personalitate ca a mea. Astfel incat, pentru a nu intra cu bocancii in viata cuiva si a-l pune la zid cu chestii care, desi pot fi adevarate, nu neaparat cad bine sau sunt usor de acceptat, e musai sa-mi cizelez discursul. Faza e ca nu stiu nicicum de unde s-o apuc sau cum ar suna sanatos un discurs in sensul asta.

d) lumea spune ca indiferent ce ti-au facut ai tai copil fiind, lasa deoparte , ia-ti viata in propriile maini si creste-te asa cum ti-ai fi dorit sa fii crescut, iubeste-te cum ti-ar fi placut sa fii iubit. Perfect! Dar cum as fi vrut?  Daca n-ai vazut niciodata ceva, e a naibii de greu sa iti dai acel ceva.

Si uite cum din Luca si Matei, am ajuns la 4 subiecte, nu trei.

Si ca sa nu inchei cu o matematica proasta, Singura chestie de care ma bucur zilele astea e ca sunt maniacala. Nu in sensul bolnavicios, dar in 3 zile am rezolvat chestii care trenau de ani si de care imi era pur si simplu sila sa ma apuc, mi-am terminat lucrarile, mi-am facut dosare, am invatat cat n-am facut-o in ultimele luni, am demarat proiecte care erau aproape uitate. ‘Noroc’ ca nu ma tine mult :).

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 31 ianuarie 2019 în Uncategorized

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: