RSS

conflicte

18 Iul

Cum vad eu ca sta treaba: daca vreau sa construiesc ceva pe baze solide, ar fi indicat sa pun pe tapet exact ce imi doresc, ce pot duce, ce nu pot duce, ce ma deranjeaza (de exemplu, pentru mine e foarte important sa comunic, nu sa monologhez). Asta ar fi premisa. Intervine insa un alt aspect: eu vreau sa construiesc, dar sunt in pozitia in care nu stiu daca am sau nu ‘a partner in crime’ in intreprinderea asta. Adica stiu foarte clar pe de o parte ceea ce simt si pe de alta ma bazez pe ceva ce am inteles candva, dar care nu stiu nici daca e adevarat, nici daca mai e valabil.

Asa incat ma vad pusa in situatia in care:

  1. fie tac si imi rumeg nemultumirile (adica exact ce fac acum), dar asta nu ma face nici simpatica, nici senina, nici multumita.
  2. fie exprim ce simt, dar atunci risc a) fie sa fiu pusa intr-o situatie penibila (ingrozitoare pentru orgoliu) in care spun ce am pe suflet, dar de fapt spun degeaba, pentru ca persoanele implicate nu isi doresc acelasi lucru; b) fie sa ne dam seama ca, de fapt, nu primesc pentru ca dorintele mele nu coincid cu imaginea celuilalt despre libertate, despre cursul lin al evenimentelor, despre cum i-ar placea sa decurga lucrurile.

In toate cazurile de mai sus constructia nu se intampla efectiv, din motivele diferite, desigur. Totusi, daca ar fi sa fac o evaluare/ierarhizare, cazul in care speranta ca s-ar putea intampla ceva ramane cea mai mare sub auspiciile date (adica ramanerea neclarificata a unor pozitii)  este primul. Tocmai pentru ca lucrurile sunt in zona de foarte gri in care „tous les coups sont permis”. Si asa am clarificat de ce azi tac si nu aplic ceea ce am decis candva, la o intervizare.

Si uite cum am dat, involuntar, peste ceea ce se numeste conflictul actual si din el am ajuns la conflictul de baza. Nici asa nu-i bine, dar nici altfel nu-i bine. Si ma macin sa gasesc solutia cea mai potrivita nu doar pentru mine acum, ci si pentru ceea ce ar putea fi, fara sa ajung in situatia de a ma invinui ca datorita solutiei alese am pierdut totul. (desi la nivel rational stiu ca de fapt nu solutia mea singura va determina castigarea sau pierderea bataliei/razboiului, ci un cumul de factori, printre care si solutia, bat-o vina.)

Si, de fapt, mi-e foarte frica de faptul ca as putea primi papucii. Din nou, o situatie greu de digerat pentru un om cu orgoliul pana la cer.

Oare de ce am ajuns din nou in starea asta cand lucrurile pareau a merge atat de bine saptamana trecuta? Sa fie paranoia, intuitia sau conjunctura mai putin fasta prin care trec pe alte planuri ale vietii?

 

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: