RSS

nu neaparat de vineri seara

14 Iul
  1. „Unii oameni asteapta la nesfarsit sa fie perfecti sau invulnerabili, si abia apoi sa intre in arena. Insa acestia sacrifica relatii si oportunitati care nu li se vor oferi a doua oara, pierd timp pretios si nu-si dezvolta propriile talente – acele daruri pe care doar ei pot sa le ofere celorlalti. […] Trebuie sa intram in arena – indiferent daca e vorba de o noua relatie, o intalnire importanta, o creatie de-a noastra sau o discutie dificila cu un alt membru al familiei – cu mult curaj si animati de dorinta de a ne implica in mod real. In loc sa stam pe margine, sa judecam si sa impartim sfaturi, trebuie sa indraznim sa ne aratam si sa ne lasam vazuti de ceilalti. Asta inseamna sa fii vulnerabil. Asta inseamna sa ai un curaj fara limite’.  E doar inceputul ‘Curaj[ului] de a fi vulnerabil’ al lui Brene Brown. Cred ca sambata mea la munte se va transforma in lectura in hamac. Sa vedem…
  2. Mi-ar placea sa vad cu ce se hraneste frica mea de a fi vulnerabila (cu mult ego, banuiesc, dar mai exista ceva in plus) si care e pretul pe care il platesc o data cu inchiderea in mine si cu instrainarea de ceilalti si de ceea ce sunt. Si ar fi interesant sa vad si raspunsurile unor apropiati la intrebarile astea.
  3. Am auzit de cateva ori in ultimele doua zile o reactie, provocata, pare-se de ceva ce am spus sau de ceva ce s-a interpretat ca as vrea sa spun.  M-am simtit ca si cum as fi reprosat ceva, cu toate ca nici macar n-am avut vreo secunda intentia asta. Inca ma intreb de unde pana unde? Adica ne inteleseseram ca daca avem ceva sa ne spunem, ne vom stradui sa o facem direct, exprimand cat mai exact ce actiune ne-a determinat o anumita reactie emotionala. Ajutata, recunosc, de starea de bine de weekendul trecut, inteleg ca prioritizarile nu inseamna ca am fost lasata deoparte si ca ele nu sunt semn de rautate. Asa incat de ce as reprosa cuiva ceva? De ce as pune niste etichete gratuite? Giiizas, oare cat dureaza pana cand oamenii ajung sa inteleaga ca experientele trecute nu sunt neaparat un predictor al  experientelor actuale si viitoare, atat timp cat ne aflam intr-un proces continuu de invatare? Oricum, cred ca subiectul merita abordat si clarificat.
  4.  Ce cred eu ca-mi lipseste in acest moment e starea aceea in care te uiti la omul de langa tine facand whatever, ceea ce face de obicei, si iti spui ca nu mai ai nevoie de nimic altceva,  ca il iubesti asa, cufundat in munca lui, uitand pana si locul in care se afla, ca asta e linistea pe care ti-o doresti. E vorba de chestii mici, impartasite, intamplate in momente obisnuite de viata. O sa dezvolt asta. Dar deocamdata mai las putin sa se cristalizeze atat problema, cat si solutia.
  5. Interesant cum, atunci cand am avea motive sa ne focusam pe partea pozitiva a lucrurilor, alegem deseori sa vedem ceea ce ne separa, nu ceea ce ne-ar putea uni.
  6. Si una peste alta, uite ca inca nu-mi trece! Ha!
Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 14 Iulie 2017 în Uncategorized

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: