10.07

Dupa ziua de azi culegem asa:

1. Totul in lumea asta e temporar. Cum oare sa asimilez eu lectia asta? O data invatata, cred ca devine mai usor sa te bucuri de clipe, sa nu faci proiectii in viitor si sa iei despartirile asa cum vin. Cu tristete, dar nu cu durere.
2. M-am enervat taricel cand am interpretat niste cuvinte ca pe o acuzatie: branza nu e gratis decat in capcane. Atunci cand ne enerveaza ceva, cu siguranta ca a fost atins un resort interior sau a fost adusa putin la lumina o parte a umbrei. Asadar probabil ca am intins inconstient o capcana cuiva. Pentru ca intr-adevar am si eu o agenda ascunsa (nu mai e ea chiar atat de ascunsa de fapt, dar oricum nu e pe tocmai pe fata pentru ca mi s-au expus clar premisele situatiei). Dar oare nu asta facem cu totii atunci cand ne urmarim un scop mai greu de atins? Nu ne jucam asa hranind speranta, oricat de mica si rahitica ar fi ea? Ceea ce nu inteleg insa este de ce se pare ca am considerat asta ca fiind o capcana in situatia de fata, atat timp cat nu am facut altceva decat sa comunic o stare de fapt: nu pot lua bani pe ceva ce voi primi gratis.

Probabil ca imi place sa pozez in persoana de incredere si m-o fi deranjat ca s-a adus la lumina faptul ca am si eu partea mea intunecata. Toti o avem. Dar nu stiu, inca nu stiu care au fost conexiunile care s-au activat in interior.

Totusi insa, demn de notat e ca mi-am adus aminte de principiul conform caruia o data motivele furiei aduse la lumina si inteles faptul ca am pus in functiune un mecanism defensiv, solutiile vor aparea si calmul va reveni. Si asa a si fost. Well, invat. Incet dar sigur, invat chestii.

Oricum insa, cred ca imi voi cere scuze. Pentru ce exista in umbra mea nu e nimeni vinovat. Si poate ar fi bine sa-mi asum cat mai mult din ceea ce sunt.

3. Ma deranjeaza ca inca pot fi manipulata prin apasarea butonului ‘mila’.

4. Mi se reproseaza ca nu nu mai fac nimic pentru cuplu, ca nu-mi mai pasa, ca-mi vad doar de ale mele, ca imi petrec timpul facand doar lucruri care imi fac placere, ca practic am parasit cuibul. Mda, hedonic comportament. Oare la cine l-am mai vazut de-a lungul timpului? (sic!) Si cat de bine l-am invatat, pare-se. Adevarul e ca indepartarea s-a produs demult, treptat, dar sigur. Acum doar e foarte la vedere pentru ca incep sa mi se concretizeze usor-usor niste cai, altele decat cele cunoscute si batute. Si ma schimb. Formarea are sigur contributia ei, dar mai sunt si alti factori. Si fac efectiv lucruri care ma pun in centrul atentiei in propriii ochi. Nu-mi iese intodeauna, dar macar fac ceva intr-o directie care mi se pare corecta. Si, la naiba, e aproape imposibil sa nu faci comparatii!

5. Nu stiu daca am facut bine impingand in fata o anumita idee. Simt ca am facut ce trebuia, dar intre a simti si a sti… haha, cale lunga. Chiar cred in capacitatile unora si mai cred ca in sfarsit avem sansa de a lucra in alti parametri. Pana la urma daca cuiva nu-i convine, poate zice oricand ‘nu’. Iar eu am facut doar ceea ce am crezut ca e mai bine pentru toti cei implicati, incluzandu-ma aici si pe mine.

Iar de noapte buna sweet dreams , dar nu in varianta clasica.