RSS

ideile zilei

06 Iul

Dezlanat, dar trebuie sa scriu ce-a rezonat in mine la intervizare, ca sa am material de disecat si rumegat pana data viitoare.

  1. Ne-am certat ca chiorii, incercand in acelasi timp sa pastram un ton calm si elegant. N-a prea iesit. Se acumulasera frustrari din partea tuturor. Si am facut 2 tabere sau 2 echipe. Inca nu-mi dau seama. Ar fi insa interesant de vazut si parerea celor absenti. Treaba insa, dupa mine, sta in felul urmator: suntem intr-o formare, iar scopul principal, pe langa cel de autocunoastere, e sa intelegem ce se intampla in procesul terapeutic, sa descoperim in discursul pacientului elementele pe care merita sa le exploram si sa intelegem de ce sunt acelea si nu altele si cum anume se leaga intre ele si, la final, cum se leaga de solutia pe care si-o gaseste singur omul din fata noastra. Sa intelegem mecanisme si procese (asa, ITistic vorbind). Ori lucrand fara absolut nicio structura, ca nah, nu avem una si viata a mers foarte bine pentru noi si fara structura, eu cred ca ne pierdem in discutii nu foate productive. Sigur ca exista chestii care mai rezoneaza in noi, dar structura iti asigura definirea si intelegerea problemelor, clarificarea surselor acestora si, eventual conturarea unei solutii.

In plus, e foarte clar ca grupul e eterogen din punct de vedere al cunostintelor de specialitate. Asa incat, daca ne dorim sa vedem un progres in celalalt, poate ar fi interesant sa il aducem pe acesta la un nivel comparabil, mai ales daca vrea sa invete si abia apoi sa asteptam ca acesta sa nu se mai invarta in cerc. Poate ca omul ar putea aduce plus-valoare grupului daca ar reusi sa creasca profesional macar putin. Altfel ti se va parea ca nu face nimic si ca sta mereu in aceeasi paradigma.

Suntem un grup, Doamne iarta-ma! Grup! Ori daca ne intitulam asa si chiar credem in ideea de grup de intrajutorare, atunci haideti sa facem ca intalnirile astea sa fie benefice pentru toata lumea, nu sa se transforme in puneri la colt ale unora, demonstratii de muschi ale altora si passe-temps-uri numai bune de iesit din rutina zilnica pentru a treia categorie.

Sunt cam bataioasa in ultima vreme si chiar vreau sa organizez chestiile dupa modelul in care cred eu ca ar putea merge lucrurile. Ma deranjeaza ca unii considera ca e un moment de doliu pentru ceea ce a fost acest grup, dar hai sa ne asumam si ca avem drepturi egale si suntem impreuna pe drumul asta.

2. Am primit o informatie despre care ar putea fi conflictul meu de baza: daca sunt ignorata (patternul parental) , nu e bine, dar nici daca sunt bagata in seama nu e bine sau nu e destul pentru mine. Nu inteleg exact ce e in spatele acestui conflict, dar voi provoca o discutie cu cea care mi-a reflectat asta si poate o sa reusesc sa clarific.

Ceea ce imi trece prin minte acum e ca M m-a ignorat multa vreme si am primit astfel de la el exact modelul tatalui, ceea ce am urat, dar stiam cum sa deal-uiesc cu asta, iar acum primesc de la D atentie, nu neaparat la nivelul la care simt nevoia pe moment (nevoie exacerbata datorita perioadei prelungite de deprivare) si se pare ca incerc sa ma descotorosesc de atentia asta, asa cum e ea, probabil la un nivel tolerabil de fapt, spunandu-mi ca daca nu e la nivelul asteptarilor, nu e pentru mine. Si acum ma gandesc, de ce nu m-as bucura de ea, atata cata e, fara sa mai chestionez trecutul sau viitorul? Ar fi o lectie de invatat, dar sa vedem cum. Si cred ca si descotorosirea asta are legatura cu mecanismul meu defensiv de submisivitate/control, pentru ca speranta ca lucrurile vor merge spre construirea unei relatii noi, puternice si speciale exista undeva in fundul sufletului. Ramane insa de integrat legatura asta si de stat atent la panda mecanismului, asa incat sa il prind cat mai des atunci cand iese la lumina.

3. Ceea ce fac in viata de zi cu zi si in relatii, e ca nu vad laudele care mi se aduc. Sau le minimalizez, dar raman calata foate puternic pe ceea ce interpretez eu ca ar fi reprosuri sau aspecte negative care mi se livreaza ca feedback.  Fir-ar sa fie, chiar am nevoie de alea 15 minute de meditatie de seara.

4. Indiferent de convingerile pe care le am si de credintele pe care le-am integrat de-a lungul timpului, ar fi bine sa cer cat mai des feedback inainte de a-mi imagina chestii si de a face scenarii, inainte de a interpreta evenimente si vorbe, indiferent de ce anume imi spune orgoliul sau intuitia. Sigur, orgoliul e de ignorat, nu si intuitia. Dar e bine ca orice construiesc, sa construiesc pe baze cat mai solide si corecte.

5. Credintele se construiesc. Gandurile automate, de asemenea. Acuma ramane de vazut cum mi le reconstruiesc eu pe ale mele.

L.e.:letgo

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 6 Iulie 2017 în Uncategorized

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: