weekend

3 zile de liniste, la propriu si la figurat, lipsa netului fiind de departe cel mai bun element al weekendului. Rememorat 10 ani de prietenie, cu bune si rele si regasit printre amintiri o sumedenie de oameni cu care ne-am intersectat impreuna (adicatelea, da, spre rusinea mea, am barfit. Dar numai putin si era mainly de bine). Uitat dupa pasari, catarat prin chei, pe varfuri cu forme ciudate si prin copaci, exersat (fara succes) fotografiatul panoramic, citit carti de calatorii tolanita in iarba de 1 metru, povestit pana la 3 dimineata vrute si nevrute, in aerul rece de afara, sub puzderia de stele, recuperand anul in care nu ne-am mai vazut. Ne-a bagat la somn un soi de muget ciudat venit din padurea din apropiere. Analizele ulterioare ne fac sa credem ca ar fi urmat o intalnire de grad inalt cu un cerb in cautare de pereche. (Interesant cum, in locatia in cauza, ziua totul pare calm si linistit, idilic si senin, iar noaptea lucrurile par a prinde viata la modul inspaimantator. N-am sa mentionez ca toaleta e undeva la vreo 10 metri de cabana, asa incat vai celor care au un drum de facut dupa lasarea intunericului). In schimb, ne-am imprietenit cu un pars si cu 2 lilieci. Asadar, totul bine, creierul deconectat de la rutina si griul zilnic.

Mai putin momentul acela cand, cu urechile tiuind de liniste, revii acasa si vecinul iti face o surpriza constand intr-un chef cu muzica populara cu inflexiuni maneliste si chiuituri. Si te intrebi oare de ce te-ai intors? Pentru raftingul de maine?