RSS

incalcit

22 Apr

Parca asa ca azi nu mi-au mai disparut cuvintele, pur si simplu in mijlocul frazei. Puf, nevazute. Senzatie ciudata, asemanatoare cu aceea in care esti sigur ca tii pestele si, cat ai clipi, a sters-o, fara sa stii unde, cum, de ce, lasandu-te nedumerit, cu intrebarea daca intr-adevar a fost vreodata acolo. Nu stiu exact care-i cauza: starea de … spirit, acceptarea mediocritatii, refuzul inconstient de a vedea exact situatia, incapacitatea de a accepta solutia pentru aceasta, dorinta de a continua jocul, fara a vrea cu adevarat sa ies din el si sa merg spre mai bine intr-o noua experienta.

Oricum, de adus aminte pentru o analiza ulterioara: Joc jocul submisivitatii, cu reversul sau, controlul. Ce obtin in situatia data in afara de confirmarea defenselor si de intarirea strategiilor personale in directia asta? Am incercat cu adevarat sa ies din el, indiferent de consecinte? Nu. De ce? Oricum, plecand de la ideea ca nu am nimic in afara de niste minciunele pe care mi le servesc singura, nu pierd mai nimic. Sau chiar imi fac atat de bine minciunele astea? Daca da, la ce anume, exceptand orgoliul? Sunt ele o resursa pentru o stare de bine pe care nu prea stiu cum sa mi-o mentin altfel?

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 22 Aprilie 2017 în Uncategorized

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: