RSS

about something

11 Apr

A sta langa partenerul de viata si a-ti lasa gandul sa zboare la altcineva inseamna sau nu a insela? DIntr-o perspectiva, relativ ingusta zic eu, sigur ca da, tradare este (dar, vorba lui Caragiale, s-o stim si noi 🙂 ).

Fiecare e liber sa isi pastreze si sa isi urmeze credintele si principiile. Iar daca acestea dicteaza ca apropierile inseamna tradare, sa le trateze ca atare. Dar atunci cum se numeste atunci cand stand langa acelasi partener de viata ne gandim la berea cu baietii, la problemele de serviciu, la prieteni, la vremea de afara? In fine, zic si eu ca ar fi bine nu uitam ca credintele si principiile pot fi uneori rigide si, mai mult, e bine de asemeni sa ne punem problema de unde le avem, daca sunt logice, realiste, rationale, adaptabile si ne sunt de folos in forma actuala.

Anii de psihologie insa m-au invatat ca orice experienta merita traita, inteleasa si fructificata, pentru ca experientele ne aduc in fata schimbarilor, ne fac sa le privim pe acestea din urma fara atat de multa teama si ne ajuta cel mai mult sa invatam despre ceea ce suntem cu adevarat, despre ce am devenit ca urmare a modelarilor sociale si despre cum putem ajunge o ‘versiune mai buna a noastra’, o versiune de care sa ne bucuram si care sa ne aduca impacarea cu sine.

A lasa o prietenie sa creasca nu inseamna, pentru mine, a insela, chiar daca asta presupune un soi de coabitare in minte si in suflet. Inseamna doar ca intr-un anumit moment al vietii noastre, fie el mai lung sau mai scurt, exista cineva care ne ofera ceva (altceva) ce ne dorim (si poate nu stim de ce ne dorim, dar avem sansa sa descoperim), poate la nivel spiritual, poate la nivel afectiv, poate ambele, fara a astepta altceva in schimb decat tocmai esenta prieteniei: o vorba potrivita, un zambet complice, o companie placuta, sprijin, impulsionare, tacere cu miez. Pana la urma nu am avea altceva de facut decat sa ne bucuram de asta. SI, eventual, sa dam la randul nostru, la schimb sau nu, ceea ce consideram de cuviinta. (Pentru ca e minunat sa dai fara sa astepti nimic in schimb, dar … oameni suntem.) Asta e, dupa mine, intelesul la ‘a creste impreuna’.  Si viata inseamna asta.

De-a lungul existentei noastre e aproape imposibil, cred, sa ramanem cu mintea si inima calate pe o singura persoana. Ar fi teribil de limitativ si contra-productiv, desi unii ar spune ca idealul acolo ne-ar duce. Cred ca o atitudine ok, sau cel putin cea pe care ma stradui eu sa o adopt, este aceea prin care accept ca fiecare persoana din viata mea pe care am ales sa o pastrez in interiorul meu si care imi ocupa gandurile e importanta pentru mine din anumite motive si si-a castigat acolo locul. Si poate ca tocmai fiind acolo, ma ajuta sa gasesc solutii sau sa privesc lucrurile din alta perspectiva. Ma tine virtual de mana atunci cand starea sau evenimentele nu-s tocmai roz. Eu nu as numi asta a strica, ci a modela. Suntem, pana la urma, bucati de lut care isi asteapta forma.

L.e: we’re scared. I get that. But I know everything will be alright.

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 11 Aprilie 2017 în Uncategorized

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: