RSS

ecuatii dezlanate

29 Mar
  1. Doua calde, doua reci. Caldele, in weekend si luni, recile, luni si in tot cursul saptamanii, pentru ca, pare-se, chiar citesc corect gesturile si actiunile oamenilor (doar ca mi-e mai greu sa le dau crezare atunci cand au legatura cu mine) si le dibui si atunci cand se straduiesc ei sa le tina la umbra. Asadar, chiar se intampla ce am banuit.
Mai rau e ca situatia imi apare tot mai des in vise, semn ca emotiile intense rod pe dinauntru. Asa ca, vis de azi-noapte: el pleaca cu ea in weekend, imi scrie ca ma roaga sa inteleg si ca se vor intoarce luni. De parca ar mai conta. Eu ma invart ca un leu in cusca, fara folos, intr-o anxietate monstruoasa, fara sa inteleg de ce se intampla asta si ce a insemnat istoria recenta si fara sa pot controla ceva. Probabil asta era mesajul, ca nimic nu e stabil si nimic nu poate fi indreptat fortat intr-o anume directie si ca ar fi cazul sa las lucrurile sa se desfasoare asa cum vor ele. Sa lupt ca sa ce…?
So, wtf, intampla-se ce s-o intampla! Nu-mi place starea asta si nu cred ca sunt capabila sa gestionez matur situatia, dar cel putin ma voi stradui sa ma fac sa inteleg ca lucrurile sunt cum sunt, iar eu apar in aceasta ecuatie ca parte dispensabila, ca necunoscuta. Pacat ca ecuatia a devenit de gradul 2 cu doua necunoscute.
2. Oare exista un mesaj pe care as fi putut sa-l inteleg luni seara si in urma caruia sa fac in asa fel incat sa-mi sting trairile?
a) Ce mi-ai spus acum 3 luni? Printre altele ca tu te porti asa frumos cu toata lumea. Ori in toata lumea asta, intru si eu. Deci pot deduce ca nu-i nimic special la mijloc pentru tine. Totusi, intre timp, ai mai provocat niste discutii, care in mine au lasat urma ca ar fi ceva special. DIsonanta cognitiva? Big time.
b) Eu ‘care citesc ganduri si gesturi’ (sic!) ce as fi putut vedea mai mult sau mai altfel decat am vazut?  Am fost eu prea avida de atentie si, cand mi s-a acordat, am interpretat-o ca fiind mai mult decat era? Duc cu mine un bagaj care ma face sa ma raportez lumii ca un copil crescut in casa de copii?  Si daca vezi ca doar gura-i de mine, oare nu-i mai usor sa zici lucrurilor pe nume? Si se cheama ca ai scapat.
c) Ce asteptam eu sa-mi spui, tu, omul care nu stie unde se afla si ce vrea? Nevoile mele, asa cum le percep eu acum, sunt sa-mi spui clar ceva care sa ma faca sa stiu ca nu-s pe un drum gresit (sau, dupa caz, ca sunt) si sa nu joci la dublu. SI mai e nevoia mea de a fi bagata in seama. Asta-i jocul meu.
Realist vorbind insa si incercand sa cobor cu picioarele pe pamant adica, pentru ca aici intervine compromisul, cred, nu astept altceva de la tine decat sa nu ma joci. E, pana la urma, o chestie de respect. Adica nu astept sa-mi zici ceva ce nu simti, pentru ca ar fi minciuna, nici ceva ce simti (o emotie reala in ceea ce ma priveste, I mean), pentru ca inteleg ca nu poti sau nu stii sau nu vrei sau nu e momentul. Pot intelege asta si nu fortez nimic. Dar astept, ca idealist/perfectionist ce te afli, sa pui baze sanatoase atunci cand incepi ceva, indiferent ce este acel ceva.
Dar indiferent de nevoia mea, ma intreb de unde impresia ca asteptam eu sa-mi spui ceva? Am cerut vreodata ceva? Eventual inconstient, dar atunci hai sa vedem exact ce te face sa crezi asta. Va fi un feedback valoros pentru mine.
Totul o sa fie bine? Posibil. Dar pana atunci sau pana va fi totul rau, hai sa nu ne dam suturi in fund.

De fapt nu vreau sa zic decat atat: wtf! Que sera, sera!

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 29 Martie 2017 în Uncategorized

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: