RSS

urme

27 Mar

Postul asta e o tampenie, dar o parte din discutiile de vineri si sambata au lasat urme in mine. Contextul (mda, am descoperit ce-i aia sa fii gelos, ha! Urat moment  si categoric legat de neincrederea in sine. Gotta give it away, quickly!), oglindirea, incertitudinea, luatul personal, cam astea ar fi motivele. Si vreau sa notez undeva ce si cum, sa pot reveni peste o vreme si analiza.

  1. ‘nu vreau, dar caut idealul in toate domeniile’.

Pai, cauta-l. Ai toate sansele sa-l gasesti (sic!).

Dar de ce nu ne-ar multumi ceva mai putin perfect, dar care ne face fericiti, macar o vreme? Unde-i frumusetea in perfectiune? Plus ca perfectiunea e atat de subiectiva. In fine, quite proud of the example I gave you. De unde oi fi preluat tu chestia asta totusi, ma intreb?

Si daca the significant one vine si iti spune ca perfectul tau nu e perfectul lui? Crezi ca un perfect comun e posibil de realizat?

Dar tu, tu esti perfect? Ai sanse sa devii?

2. ‘O sa incep totul de la ZERO’

Chiar tot-tot? Pai zero cu orice e acelasi lucru si nu uita ce se intampla cu zeroul bagat intr-o inmultire. Ceea ce uitam noi e ca niciodata nu plecam de la zero. Mereu suntem intr-o spirala. Experienta acumulata nu te lasa sa fii foaie alba. Poate ca dintr-un anumit punct ti se pare ca esti la 0, dar de fapt esti intr-o proiectie a punctului de start, dar intr-un alt plan sau intr-o alta dimensiune. Treaba e cum privim experientele si ce extragem din ele. Si cat de bine ne dam seama in ce punct al spiralei ne aflam si ce-am invatat cand am mai trecut pe acolo.

3. ‘asa tare vreau [sa ma copilaresc]’

Pai fa-o atunci, nu mai procrastina. Si daca ti se ofera ocazia, si daca nu. Si daca ai uitat cum se face (ceea ce e posibil), priveste in jur. Uita-te la propriii copii si vezi ce fac ei. Nu construi chestii in locul lor sub pretextul ca ii inveti, ci intelege ce construiesc ei si de ce. Intelege ce iti spun ei in spatele cuvintelor. Dar ce intelegi tu prin a te copilari? Si cat esti dispus sa acorzi activitatii asteia?

4. ‘daca as vorbi cu putine sensuri, nu as fi eu’.

Fain si creativ demers. Si al naibii de alunecos. Dup-aia te miri de ce aia din jurul tau isi rup picioarele :). Btw, asa mi te imaginez eu, stand si privind cum ceilalti isi sapa singuri gropile. Tu doar ii ajuti sa se arunce in ele cu zambetul pe buze. Which isn’t that bad, actually. 🙂

Dar ia sa vedem … ceea ce urmaresti e oare sa vezi cine intelege acel dedesubt pe care il urmaresti tu?

5.’Nu-mi pasa ce se intampla cu mine. Putin ma intereseaza daca mi se intampla X’

Daca nu iti pasa de tine, cum iti poate pasa de ceilalti? Adica nu ca nu ai arata ca ti-ar pasa, dar a-ti pasa inseamna sa le poti fi alaturi, atunci cand au nevoie, asa cum au ei nevoie, nu cum ai tu nevoie sau cum crezi tu ca e bine. De fapt asta-i catchul. In intelegerea celorlalti, intelegerea de sine e primul si cel mai important pas. Si da, asta e etapa care doare.

Dar ma intreb din nou, cum ai ajuns aici?

6. ‘Si daca latura mea intunecata iti va face rau?’

Pai asa se cern si se discern lucrurile. Latura aia intunecata o ai, ca vrei, ca nu vrei, ca putem, eu sau altcineva din anturaj, sa o ducem sau nu. Ah, ca o poti cizela? Sigur ca da, dar pentru asta e bine sa incepi prin a o vedea si a o accepta, a o cunoaste si a intelege ca poate nu-i atat de intunecata. Si e foarte posibil ca celor din jur sa nu le pese ca nu esti perfect. Ba chiar sa te pretuiasca pentru asta. S-ar putea sa pierzi oameni pe parcursul descoperirii de sine? Merita sa ii ai in preajma daca nu puteai fi tu, intreg? Ce castigai? Ei si dup-aia poti trece si la a o folosi (pe ea, latura) in avantajul tau.

Si sa nu uitam, cascada aia de sambata e pe cat de minunata, pe atat de periculoasa. O detesti? Nu. Ba chiar iti place. Esti constient doar ca exista lucruri pe care nu le poti face legat de ea, dar asta nu o face mai putin fascinanta si mai atragatoare.

Btw, sunt majora si vaccinata. Cred ca stiu sa ma feresc de rau. Iar daca nu o fac, ei bine, nu-i vina ta.

7. ‘Ceea ce e frumos, otraveste.’

Well, true. Dar poate ca tu esti din cei care cauta otrava in cantitatea potrivita lor. Atat cat sa nu te ucida. E si asta o modalitate de a simti ca traiesti sau ca poti invinge chestii.

Daca e sa raportam afirmatia la propriile persoane… hmmm, doesn’t sound nice.

8. ‘Eu asa imi traiesc viata, […] cautand variante si solutii mai bune.’

De fapt cred ca toti facem asta. Fiecare in felul lui, gaseste cea mai buna varianta de supravietuire, potrivita lui si situatiilor cu care se confrunta. Ii privim pe cei cu borderline ca bolnavi, ca deviati? Da, sigur ca da, dar nu trebuie sa uitam ca au ajuns asa nu doar datorita unei combinatii chimice specifice organismului lor, ci si datorita faptului ca asta a fost solutia pe care au gasit-o ei pentru problemele existentiale cu care s-au confruntat, ignorarii de care au avut parte (btw, se spune ca ignorarea are repercursiuni mai grave asupra psihicului decat marea majoritate a abuzurilor). Unii se pricep mai bine la joaca asta, in sensul in care reusesc sa si traga lumea dupa ei, altii nici nu-si propun asa ceva. Dar am ceva de invatat si din asta. Chestia legata de curaj.

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 27 Martie 2017 în Uncategorized

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: