RSS

Solaris

19 Mar

Si pentru ca vorbeam mai devreme de ‘Solaris’, uite un fragment. Have to think about it, pentru ca e vorba de temerile omului insusi: ce e aceea normalitate? cum ies din cercul al propriei minti/ratiuni/presetari atat timp cat nu ma pot situa realist in afara acestora si nu ma pot verifica din exterior? Cat din ceea ce ma defineste pe mine ca om ma face sa nu pot accede la la jocuri straine speciei, jucate dupa reguli care scapa intelegerii comune? Cat din ceea ce vad/aud/simt scapa integrarii mele atat timp cat nu sunt constient de tot ceea ce ma inconjoara? De ce ai pleca sa cuceresti noi teritorii atat timp cat tu insuti esti inca un teritoriu incomplet descoperit?

Asadar:
„— Omul normal a continuat. Cine-i normal? Cel ce n-a faptuit niciodata ceva respingator? Dar nici nu s-a gandit vreodata la asa ceva? Si chiar daca nu s-a gandit constient, poate ceva dintr-insul a gandit-o sau a aparut spontan, cu zece ori cu treizeci de ani in urma. Poate s-a si aparat de acel gand si apoi a uitat si nu se mai temea de el, stiind ca nu va trece niciodata la infaptuirea lui. Da, iar acum imagineaza-ti ca fara de veste in plina zi, printre alti oameni, intalneste acel Gand intrupat, inlantuit de sine, indestructibil. Ce are atunci de facut? Ce se intampla atunci? Taceam. Statia, a soptit Snaut. Ai atunci de-a face cu stafia Solaris.
– Dar ce pot fi, in definitiv, toate astea? am intrebat eu sovaitor. Doar nici tu nu esti criminal si nici Sartorius
– Tu insa, Kelvin, esti psiholog! m-a intrerupt nerabdator. Cine n-a avut candva un astfel de vis? Halucinatii? Gandeste-te la fetisistul indragostit, sa zicem de o zdreanta murdara, si care, ba amenintand, ba implorand, isi pune pielea la bataie ca sa dobandeasca acea netrebnica otreapa adorata. E distractiv, nu? Ca in acelasi timp este scarbit si innebunit de obiectul pasiunii lui, fiind gata pentru el sa-si primejduiasca insasi viata si egaland in iubire chiar sentimentele lui Romeo fata de Julieta Astfel de lucruri se-ntampla. Dar intelegi, probabil, ca trebuie sa existe si situatii pe care nimeni n-a indraznit sa le infaptuiasca in afara gandirii sale, situatii ivite in anumite clipe de decadere, de nebunie sau de halucinatii, numeste-le cum vrei. Dupa aceea cuvantul devine trup. Asta este totul.
-Asta este totul, am repetat fara noima cu un glas dogit. Capu-mi vuia. Dar dar statia? Ce are aici de-a face statia?
– Probabil ca te prefaci, a murmurat Snaut. Ma privea iscoditor. Doar de Solaris vorbesc mereu, numai de Solaris si de nimic altceva. Nu-i vina mea, daca toate astea se deosebesc atat de flagrant de asteptarile tale. De altfel, ai trait destule ca sa ma asculti pana la capat. Pornim in Cosmos pregatiti pentru orice, adica pentru singuratate, pentru lupta, pentru chinuri si pentru moarte. Desi din modestie n-o spunem cu glas tare, totusi ne gandim adesea ca suntem mareti. Si inca nu-i totul, fiindca spiritul nostru de sacrificiu se dovedeste a fi o poza. Ceea ce ne mana nu este catusi de putin sa cucerim Cosmosul, ci doar sa extindem la limitele acestuia Pamantul. Unele planete sunt inghetate ca polii, altele pustii ca Sahara sau tropicale ca jungla braziliana. Suntem umanitari si nobili, nu vrem sa subjugam alte rase, vrem doar sa le transmitem valorile noastre si sa Ie preluam in schimb mostenirea. Ne consideram cavalerii Sfantului Contact. Este o a doua minciuna. Nu cautam pe nimeni in afara oamenilor. N-avem nevoie de alte lumi. Ne este indeajuns aceasta in care traim, dar fiindca incepem sa ne sufocam in ea, vrem sa descoperim in alte parti propria noastra imagine idealizata; intruchiparile ei le cautam uneori in civilizatii mai evoluate decat a noastra, alteori le regasim in viziunea trecutului nostru primitiv. Pe de alta parte insa, exista ceva ce nu acceptam, impotriva caruia luptam; doar nu reprezentam chintesenta virtutii terestre, monumentul eroismului uman! Am venit aici asa cum suntem in realitate, iar cand ne dam arama pe fata, cand ni se dezvaluie latura pe care o tainuim, atunci nu mai vrem sa fim de acord!
– Ce-nseamna deci cele intamplate? l-am intrebat, ascultandu-l cu rabdare.
– Ceea ce singuri doream: contactul cu o alta civilizatie. Am realizat acest contact, si iata ca monstruoasa noastra uratenie, bufoneria, ridicolul sunt marite ca sub microscop!!”

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 19 Martie 2017 în Uncategorized

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: