RSS

la noi la braila, usor se castiga lira

06 Ian

‘Mulţumesc că te-ai dat jos din spinarea mea, sac de nemulţumiri, răutăţi şi orgolii doar parţial justificate.
Şi daţi-mi voie să îmi trag una peste ceafă, că eu te-am lăsat să te cocoţi acolo, când era clar că n-auzi nimic bun din ce ţi-am spus vreodată, ba dimpotrivă, ţi-ai fabricat scenarii mizerabile fără vreo bază reală. — feeling relieved.’

cand cineva isi pune statusul de mai sus pe feisbuc, iar altcineva, binevoitor, iti aduce la cunostinta acest lucru, iti vine, din pozitia sacului in care te afli, sa te intrebi urmatoarele:
1.si nu ar fi fost mult mai usor sa te retragi frumos si elegant din peisaj in momentul in care lucrurile deveneau atat de insuportabile, ma chere? ca-i clar ca suferisi rau, draga. era un principiu de bun simt si o cale mult mai usoara. sau daca asta era sub demnitatea ta, necesita un efort la care nu erai dispusa sau pur si simplu chestia cu eleganta nu iti e proprie, de ce zgandareai sacul? ca el n-a debordat niciodata de dorinta de a sta in spatele nimanui sau alaturea cuiva, dovada ca nu prea cauta el pe multa lume (rar a fost initiatorul vreunei intalniri) si nici nu prea raspundea entuziast la telefoane. isi vedea de obicei de treaba lui. din cand in cand mai deschidea usa cand se se trezea cu musafiri, poftiti si nepoftiti, sau mai aparea (doar invitat) la cate o chermeza unde, de vreo 3 ani de zile, nici ca mai vorbea despre el.
2.bunul samaritean din tine te-a indemnat sa iei sacul asta in spate? ca reiese clar ca nu iti convenea. sacii, obiecte inanimate, nu se prea cocoata ei, sunt mai degraba luati pe sus. parerea mea. cand ai nevoie de ei sau prezinta un interes oarecare. altfel nu stiu de ce ar fi cineva atat de masochist incat sa care pret de vreo 7 ani sacul si sa astepte in tot acest timp ca acesta sa se revolte ca sa scape de el.

l.e:
1.pentru mine, ultimele evenimente au reprezentat una din rarele ocazii din viata mea in care am pus in practica, cat mai corect si constient, lectia despre asertivitate: am vorbit despre sentimentele mele, nu despre oameni, am invocat situatii, nu atitudini, am intrebat si am ales sa clarific si sa ma lamuresc inainte de a trece mai departe si de a ma enerva, am incercat sa rezolv inainte sa fac totul praf. n-a functionat. so let it be!
2.si desi simteai si gandeai toate acestea – apasator, zau – ai tinut in tine si ai asteptat sa spui chestia de mai sus, oare de ce, draga mea?, doar atunci cand eu am decis, in urma sugestiilor tale de altfel, care mi-au confirmat parerea ca, uite, fac o echipa foarte buna cu mine insami. sa fie spiritul tau de echipa? acelasi pe care il scoteai la lumina cand spuneai ca vai, ce tare ne asemanam noi? hai, sictir!

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: