RSS

inventar – 17.09

17 Sep

– citesc un tratat de psihiatrie. asemeni eroului lui jerome k. jerome, constat ca am cate putin din toate cele, inclusiv paranoia in doze rezonabile, asa, cat sa nu bata la ochi. ‘mai putin de apa la genunchi’, dar daca ma gandesc bine, o am si pe aia. alcoolismul totusi m-a ocolit, dar ma gandesc ca omul cat traieste invata si experimenteaza.

– ma duc la interviuri asa, cat sa nu-mi ies din mana, dar ceva, comoditate, frica de schimbare, varsta, informatii culese de pe net, na, chestii d-astea, oarecum stupide, ma fac sa ma gandesc de 10 ori la varianta si sa decid o singura data: ‘dom’le, inca nu plec, ca nu-i chiar asa rau’, desi rau e destul daca anul asta, pentru prima data in viata, senzatia de bine de dupa o vacanta nu ca nu m-a tinut multa vreme, dar mi s-a parut mie ca nici n-a aparut.

de cei de la firma de azi chiar imi plac. par relaxati si ok si au un simt al umorului cam pe aceeasi lungime de unda cu al meu, dar parca, la cum ma stiu, nu-i tocmai bine-prevestitor sa-ti spuna ca esti de capul tau, tu centrezi, tu aperi, tu smulgi informatii de la ceilalti, tu vii cu idei geniale de schimbare, samd. stiu, declarativ suna fantastic. aproape ca si cum ai avea afacerea ta. si, daca stau sa ma gandesc, chiar asta cam fac zi de zi. in realitate, chestiile astea spuse insa, ascund extrem de mult subiectivism. sau pur si simplu sunt eu muuult prea precauta.

– maica-mea mi-a zis azi de la obraz si extrem de convinsa de ce zice ca n-am de ce sa ma fac psiholog. mi-a sugerat ca, daca chiar vreau sa-mi schimb meseria sau, nah, daca chiar e cazul, sa ma apuc de tehnica dentara sau medicina. ha! ma amuza! pe langa faptul ca as zice c-a uitat ca azi-maine dau in 40 de ani, inca mai incearca sa stie ea mai bine decat mine ce mi se potriveste si sa imi arate calea.

acum cativa ani imi spunea, ca multi altii de altfel, ca una din cele mai simple chestii e sa-ti schimbi meseria. in viziunea unora, niciodata nu-i tarziu, desigur. nu-ti place ce faci? nici un bai, lasi totul balta brusc si te apuci pur si simplu de altceva. la vreme aia, cum nu incercasem inca chestii din astea, am zis: ok, schimbam macazul! dar mai domol si din aproape in aproape. noroc ca nu l-am schimbat de tot, ca muritor de foame eram la ora asta.

si desi acum, cand ma gandesc, zambesc, oarecum amar, parca vad ca in cateva saptamani sau luni am sa ajung sa analizez detaliat parerea maica-mii referitoare la potentialul meu in viitor.

– am fost dusa, subtil si prin invaluire, ca sa nu zic ‘cu japca’, la protestul de duminica in favoarea salvarii rosiei montane. si desi sunt 100% pentru cauza asta, desi am vazut in jurul meu oameni de toate soiurile, de la hipsteri si artisti, la medici si profesori universitari si de toate varstele, de la copii in marsupiu sau fluturand plini de ravna un steag, la batranei linistiti, dar hotarati si foarte constienti ca reprezinta ceva, totusi marsurile de genul asta nu sunt genul meu de manifestare. nu stiu sa spun exact de ce, nu stiu ce ma face sa ma simt inconfortabil strabatand alaturi de altii strazile clujului si afirmand ceea ce cred, dar pur si simplu nu sunt in largul meu. asa incat, deocamdata cel putin, pana voi identifica o cauza sau o solutie, cu regret, voi ramane sa manifest din spatele tastaturii. imi doresc insa sa nu fie multi asemeni mie, iar daca sunt, atunci m-as bucura sa stiu ca, intr-un fel sau altul, fac si ei ceva, cat de mic, pentru cauza lor.

Anunțuri
 

Etichete: , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: