RSS

cum sta treaba cu … curajul

12 Mai

uichendul asta s-a incheiat pentru mine cu o carte terminata in timp record si cu un manunchi de ganduri care se incalcesc in mintea mea, parand in acelasi timp a se descalci, rezultatul a doua zile de povesti, intrebari si teorii, ganduri pe care nu mi-e tocmai usor sa le pun pe hartie (sic!). cu toate astea cateva chestii imi par destul de limpezi.

nu vreau sa vorbesc prea general si nici sa ofer lectii gratuite de minima moralia, desi probabil tocmai asta voi face din nenumarate motive, dar dupa mine, curajul inseamna sa iti asumi de unul singur si perfect responsabil un gest, un act sau o atitudine, precum si consecintele lor.

unii ar spune ca saltul fara asigurare e mai degraba nebunie. nu neg, chiar asa si este cateodata. dar dupa mine, curajul nu inseamna sa faci ceva atunci cand ai plasa de siguranta la indemana. daca atunci cand sari, stiind ca este cineva care sa te prinda, sa te scuture de praf si sa te ridice, fara vreo contributie semnificativa a ta, mai pretinzi ca asta inseamna curaj, nu te supara daca eu sunt de parere ca e doar un spectacol ieftin si inconsistent la limita dintre infatuare si egoism. la modul asta, o dependenta e inlocuita de o alta, o nefericire cu a alta, o spaima cu alta, o nesiguranta cu alta. iar asta nu stiu daca se numeste evolutie, ci mai degraba cerc vicios.

dar pana la urma e si asta un mod de viata. nu toti sunt facuti sau dispusi sa obtina lucrurile ‘the hard way’. ca sa parafrazez o carte de 2 lei care mi-a cazut candva in mana, poate ca intr-adevar sa traiesti nu inseamna sa lupti, ci sa te joci. si de ce n-ar fi in regula sa faca asa, indiferent de victimele colaterale?

in fine …

si tot uichendul asta mi-a intarit convingerea ca stiu exact care sunt criteriile in baza carora mi-am ales prietenii si mai stiu exact care sunt motivele pentru care le tin partea atunci cand o fac. si oricat as vrea eu cateodata sa obiectivez toate astea, ele raman subiective. dar pana la urma asta nu e un lucru pe care sa am de ce sa il ascund.

si mai simt nevoia sa spun asta, desi nu stiu la ce ajuta si mai suna si a justificare, desi numai asta nu e: curajul meu inseamna astazi sa raman. pentru ca pot si pentru ca vreau. pentru ca asa am hotarat. singura. iar daca maine am sa plec, va fi tot pentru ca asa am hotarat. si cu siguranta voi pleca pe picioarele mele, bazandu-ma exclusiv pe ceea ce sunt eu si pe ceea ce stiu sa fac si pe istoria mea personala senina.

Anunțuri
 

Etichete: , ,

3 răspunsuri la „cum sta treaba cu … curajul

  1. McGigi

    14 Mai 2013 at 9:53 AM

    Mai am o multime de carti scrise de acela.
    Cat despre restul…

     
    • fabricadenimicuri

      14 Mai 2013 at 8:33 PM

      adica?

       
  2. McGigi

    24 Mai 2013 at 10:34 PM

    adica am bifat casuta cu „anunţă-mă despre viitoarele comentarii apărute prin email” si abia azi vaz ca am bifat-o dejaba.
    credeam ca vorbesti despre cartea de la joaj. iar despre restul aprobam tacit, prin puncte de suspensie.

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: